Consequito Silenzio
Sâmbătă, 23 octombrie 2010, de la ora 18:00, în foaierul Sălii Amfiteatru a Teatrului Naţional, are loc vernisajul expoziţiei “Consequito Silenzio” de Radu Dragomirescu, ce face parte din ciclul TNB Parateatral - Arte vizuale. Expoziţia va fi deschisă până în data de 23 noiembrie 2010.
Născut în România, unde a absolvit, în 1969, Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, Radu Dragomirescu s-a stabilit din 1973 în Italia: iniţial la Napoli, apoi la Torino, unde trăieşte şi lucrează în prezent. Este docent la catedra de pictură a Academiei de Arte Frumoase din Florenţa.
Îşi desăvârşeşte formaţia şi opţiunile estetice în contact cu viaţa artistică din ţara sa de adopţie. De-a lungul ultimelor patru decenii desfăşoară o activitate intensă de creaţie, concretizată printr-o vastă panoramă de expoziţii personale şi de participări la mari expoziţii colective, deschise în întreaga Europă.
Primeşte Marele Premiu al celei de a 6-a Bienale internaţionale a tineretului de la Paris în 1968. În 1972 este distins cu Premiul pentru grafică al UAP. În 1984 este invitat să expună la Bienala de la Veneţia.
Prima reprezentare de anvergură a operei artistului în România, ţara sa de origine, după 25 de ani de absenţă, a avut loc în 1998 în sălile Muzeului Naţional de Artă din Bucuresti.
Expoziţia de la Teatrul Naţional, iniţiată printr-o invitaţie a lui Ion Caramitru, oferă publicului românesc şansa unei noi întâlniri cu Radu Dragomirescu, artist de prim rang al artei europene contemporane.
Expoziţia se intitulează “Consequito Silenzio”, după titlul unei poezii a cunoscutului poet Paul Celan (titlul original german: “Erstiegene Stille”, care se poate traduce “Linişte dobândită” sau “Urcând spre linişte”).
Pentru expoziţia de la Teatrul Naţional, Radu Dragomirescu a conceput un amplu catalog color de 354 de pagini, tipărit integral în Italia, care cuprinde atât lucrările ce vor fi expuse la Bucureşti, cât şi o selecţie din întreaga operă plastică a artistului româno-italian.
Ruxandra Balaci spunea în 1998, în catalogul “Radu Dragomirescu - o cvasiretrospectivă”: „Poetică, reprezentaţională şi simbolică, păcătuind poate printr-un exces de erudiţie, opera lui Radu Dragomirescu conţine ca metaforă omniprezentă Moartea, înţeleasă în egală măsură ca principiu natural, interregnum schimbător şi transformator al elementelor, ca de-compoziţie alchimică şi reflecţie nocturnă asupra Naturii, Fiinţei şi Timpului.(…) Fotografii, acuarele, schiţe ale instalaţiilor-naturi moarte sau fragmente ale acestora, transpuneri, detalii servesc drept instrumentar investigativ în sofisticata elaborare a desenului”.
