Galeria de Arta

arta pentru tine

  4.02.2009

Sounds & Visions

În perioada 6 februarie – 7 martie 2009, Muzeul de Artă din Tel Aviv organizează expoziţia “Sounds & Visions”, un proiect de artă video iniţiat de Istituto Italiano di Cultura, în parteneriat cu Institut Français, Goethe-Institut, Institutul Cultural Român din Tel Aviv, cu sprijinul substanţial al Delegaţiei Comisiei Europene în Statul Israel. Statele membre ale Uniunii Europene participante la acest proiect sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Lituania, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania şi Ungaria.

“Sounds & Visions” este evenimentul de inaugurare al CONTEMPO Festival, la Muzeul de Artă din Tel Aviv, pe 6 februarie 2009, cu participarea: Mr. Ron Huldai, Primarul Tel Aviv – Yafo, E.S. Michael Žantovský, Ambasadorul Republicii Cehe la Tel Aviv, E.S. Cibrian-Uzal, Ambasador, şeful Delegaţiei Comisiei Europene în Statul Israel, Prof. Angelo Gioè şi Prof. Maria Rosa Sossai, curatori, Prof. Mordechai Omer, Director şi Curator Şef, Muzeul de Artă din Tel Aviv.

“Sounds & Visions” aduce publicul israelian în contact cu peisajul cultural şi social european, în toată diversitatea sa, prezentând în acelaşi context lumi diferite, într-un amestec de filme scurte şi intense efecte vizuale şi sonore. Folosind limbajul universal al sunetului şi imaginilor, fragmentele disparate pot fi unite şi re-compuse într-un posibil înţeles comun. Aceste forme inovatoare de dialog ne invită să comunicăm cu realitatea în modalităţi originale.

Expoziţia este structurată pe secţiuni, fiecare cu altă temă, concepute pentru a facilita privitorului un posibil “itinerariu” de urmat către semnificaţia acestei expoziţii.

Citate

Cipru - Haris Epaminonda – Tarahi II (2006)
Haris prezintă un “mottage”, un mozaic - nu o singură imagine, ci o colecţie de imagini, tăiate şi editate într-un nou asamblaj. Rezultatul este un omagiu unic adus spaţiului, deschizând noi drumuri imaginaţiei şi iluminând prezentul în nuanţe complet diferite.

Italia - Francesco Vezzoli – An Embroidered Trilogy (1997-99)
Cele trei filme ale lui Vezzoli au fiecare propriul regizor şi propria vedetă italiană în distribuţie. Prezenţa sa construieşte o legătură între cele trei filme, o punte. Asumându-şi de fiecare dată identităţi diferite, artistul devine actor, artizan şi, în cele din urmă, creator de film.

Lituania - Deimantas Narkevičius – Revisiting Solaris (2007)
Narkevicius prezintă în acest film o viziune subiectivă contemporană asupra istoriei Europei de Est, un omagiu lui Andrei Tarkovsky, regizorul filmului “Solaris” (după cartea omonimă de Stanisław Lem). După patruzeci de ani, Narkevičius îl distribuie în acest film pe actorul principal iniţial şi include în scenografie desene şi notiţe ale cunoscutului pictor şi compozitor lituanian Miklos Konstantinas.

România - Mona Vătămanu şi Florin Tudor – Ploaia (2005)
Cei doi artişti explorează rapida decădere a arhitecturii, de la apogeu în abis. O viziune asupra anatomiei urbane a Bucureştiului de azi relevă coexistenţa dureroasă a mai multor straturi istorice: modernismul timpuriu, modernismul, perioada comunistă şi distorsiunile arhitecturii de după 1989.

Ritualuri

Franţa - Cyprien Gaillard – Desniansy Raion (2007)
Gaillard este un artist multi-disciplinar ale cărui lucrări recente investighează conceptul de entropie, schimbările ireversibile, tendinţa spre haos şi continua pendulare contemporană între haos şi armonie.

Belgia - David Claerbout – Sections of a Happy Moment (2006)
Prezentarea lui Claerbout’s - fotografii alb-negru şi sunete distincte - relevă o nouă perspectivă prin alegerea unor unghiuri neobişnuite din care priveşte diverse momente fericite. Printr-o lejeră distorsiune a timpului, păstrând precizia imaginilor sale, el provoacă privitorul la o altă viziune asupra societăţii.

Memoria corpului

Bulgaria - Kalin Serapionov – In Addition (2008)
Serapionov explorează diverse interacţiuni sociale şi limitele dintre spaţiul public şi cel privat, concentrându-se asupra conflictului perpetuu între umanism şi materialism.

Republica Cehă - Martin Zet – To be a Tool (2006)
Activist politic, prin arta sa, Zet tratează diverse subiecte politice abordate de media în spaţiul public. Lucrarea sa conţine subtile instrucţiuni - folosind diverse părţi ale corpului pentru a promova necesitatea conştientizării şi a transmite un mesaj.

Germania - Christian Jankowski – Rooftop Routine (2008)
Jankowski combină medii diferite de expresie (literatură, video, fotografie şi altele) pentru a respinge, a neutraliza graniţele dintre realitate şi imaginaţie, dintre privat şi public, care tind acum să se contopească.

Malta - Vince Briffa – Body of Glass after Caravaggio (2006)
Deopotrivă pictor şi sculptor, Briffa abordează genul video la începutul anilor 1990. Lucrarea sa îşi revendică inspiraţia din Caravaggio, împrumutând lumina dramatică a pictorului, pentru a da expresie, prin coregrafia camerei, fragilităţii, impermanenţei prezenţei fizice a corpului uman.

Slovenia – Nataša Prosenc – Tomb (2002)
Prosenc examinează o rană deschisă – modalitatea în care Vestul percepe viaţa - corpul “germinativ”, într-o goană continuă spre moarte. O înţelegere complexă a experienţei noastre de viaţă, a “lumii aşa cum este”, viaţa şi moartea care se întrepătrund şi se reflectă una pe alta.

Synaesthesia

Austria - Granular Synthesis – FELD (2000)
Cuplul de artişti este cunoscut pentru poziţionarea privitorului în cel mai avantajos punct de observaţie, impresionându-l cu instrumente electronice, într-un mediu construit prin intermediul unui intens mixaj de lumină şi sunet.

Polonia - Józef Robakowsky – Umage: Swiatloi! Attention Light! (2004)
Rabakowsky creează filme iconice, cu lumina ca personaj principal. În filmele sale, lumina este cea care ia forma mijlocului de comunicare dintre creator şi privitor.

Stare de spirit

Danemarca - Jesper Just – Some Draughty Window (2007)
Just creează exclusiv filme în care intriga este o povestire neterminată, al căror principal subiect este interacţiunea dintre sexualitate, dragoste, film şi bărbatul convenţional, aşa cum este acesta descris în genul “film noir”.

Marea Britanie - Steve McQueen - Prey (1999)
McQueen foloseşte imaginea pentru a seduce privitorul. Identifică mituri proprii în reprezentarea realităţii, relevând o noţiune fragmentară a experienţei. Folosind camera de filmat ca mijloc de captare a realităţii, el oferă portrete unice ale experienţei umane.

Peisaje

Ungaria - Benedek Fliegauf - Milky Way (2007)
Fliegauf este regizor, inginer de sunet şi scenograf. Acest al treilea film al său se construieşte pe o intrigă misterioasă şi complicată, menită să ne arate că imaginile pe care le vedem prin intermediul lentilei aparatului de filmat sunt doar fragmente dintr-o poveste mult mai mare.

Irlanda - Clare Langan - I Gaer (2007)
În lucrarea sa, Langan amestecă imagini ale unor peisaje marine, redate lent, pe fondul sonor fragil al grupului islandez de muzică rock Sigur Rós. Imaginile creează iluzia unui val uriaş înconjurând privitorul, o dramatizare experienţială a fragilităţii umane opuse forţei naturii.

Olanda - Guido Van der Werve - Nummer Acht, Everything is going to be allright ) 2007)
Van der Werve, în preocuparea sa constantă pentru singurătate, alienare şi tristeţe, amestecate cu un simţ absurd al umorului, prezintă o locaţie exotică – o nesfârşită mare îngheţată. Artistul traversează zona pe jos, un uriaş spărgător de gheaţă urmărindu-l îndeaproape. Pericolul de a fi călcat sau îngropat sub gheaţă evocă motivul romantic al singuraticului în căutarea sublimului.

Portugalia – Ricardo Valentim - Floating Island (2006)
Valentim prezintă un film simplu, ce recurge la limbajul documentarului combinat cu tehnica filmului de amatori (film 8 mm transferat pe 16 mm). Filmul său descrie o barjă ca o insulă plutitoare, un microcosmos în mijlocul râului Hudson.

Spania – Marta de Gonzalo şi Publio Pérez Prieto - Queda poco para lo siguente (2007)
Cuplul de artişti propune un colaj video pentru a exemplifica utilizarea cântecelor de protest ca mijloc de educaţie şi comunicare, lucrarea lor fiind o declaraţie vizuală. Mesajul artistic – descrierea media a dezastrelor ecologice oglindeşte situaţia noastră politică globală – este, deopotrivă, unul de protest.

Finland - Salla Tykkä - Zoo (2006)
Salla Tykkä creează filme în care domină o anumită tensiune, însoţită de o muzică ce accentuează suspansul. În Zoo, mişcările camerei de filmat sunt dublate dramatic de imaginile camerei statice. Această dualitate este componenta principală a filmului.

Publicat de Lucian Velea
in categoriile Stiri, Muzee, Expozitii
Comenteaza!

Alte articole pe subiecte similare

Nici un comentariu. »

Nici un comentariu pana acum.

Adauga un comentariu

© 2007-2018 GaleriaDeArta.com