Louvre is my studio, street is my museum
Miercuri, 30 aprilie 2008, ora 18:00, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană are loc vernisajul expoziţiei “Louvre is my studio, street is my museum”, a artistului bosniac Braco Dimitrijevic. Expoziţia este deschisă în perioada 30 aprilie – 01 iunie 2008.
Retrospectiva Braco Dimitrijevic de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană presupune o prezentare exhaustivă a operei artistului puternic conceptuală, de la intervenţiile stradale de la sfârşitul anilor ‘60 până la cele mai recente lucrări video. Artistul a dobândit o reputaţie internaţională în anii ‘70 cu seria “Casual Passer by”, expunând pe faţade proeminente sau pe panouri publicitare, în metropole europene sau americane, portrete fotografice de mari dimensiuni cu oameni necunoscuţi. Lucrări din acelaşi ciclu au fost expuse la Documenta 5 (1972), Bienala de la Veneţia (1976) şi multe alte expoziţii personale sau de grup.
Prima parte din motto-ul expoziţiei, “Louvre is my studio” se referă la ciclul de lucrări iniţiat la mijlocul anilor ‘70. Triptychos Post Historicus sunt naturi statice tridimensionale care cuprind o pictură orginală a unui maestru, de obicei împrumutată dintr-o colecţie muzeală, obiecte de zi cu zi, elemente naturale – fructe sau legume. Braco Dimitrijevic a realizat primul Triptychos Post Historicus în 1976 la Berlin Nationalgalerie, folosind picturi de Kandinski, Picasso, Manet şi Mondrian. În ultimele trei decenii, artisul a realizat peste 500 de instalaţii şi fotografii din acest ciclu în numeroase muzee. Cu Triptychos Post Historicus, artistul reinterpretează istoria umanităţii şi istoria artei, încorporând în procesul creativ lucrări ale marilor maeştri, cum ar fi “Madona, Sfânta Ana şi Iisus” de Leonardo, “Pătratul Roşu” de Malevich, “Răpirea Europei” de Rubens, “Moartea lui Marat” de David, “Sfântul Benedict, uitându-se spre Fusina” de Turner - în noi structuri vizual-conceptuale.
“Lumea noastră nu e făcută din capodopere, nici din biciclete şi mere, ci din toate acestea adunate la un loc”, spune artistul.
Expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană cuprinde mai multe instalaţii din seria Triptychos Post Historicus, care includ capodopere din cele mai prestigioase colecţii de artă de la Tate Gallery London, Musee National d’Art Moderne, Centre Georges Pompidou, Ludwig Museum Cologne, Museum Moderner Kunst Vienna, Van Abbemuseum Eindhoven, Louvre, State Russian Museum St Petersburg sau Musee d’Orsay Paris.
Braco Dimitrijevic a dus o muncă de pionierat care reflectă două din cele mai importante tendinţe artistice contemporane: intervenţia subversiv-poetică în peisajul urban şi deturnarea sensului unor forme precum potrete de mari dimensiuni, monumente, plăci memoriale, cu un impact important în practicile neo-conceptuale actuale ale intervenţiei în spaţiul public.
Magda Cârneci scrie în catalogul publicat cu ocazia expoziţiei: “De la debutul carierei sale la sfârşitul anilor ‘60 în cadrul curentului conceptualist, lucrările lui Braco Dimitrijevic s-au opus constant multor feluri de stereotipuri de gândire şi comportament legate de noţiuni „sacre” cum ar fi puterea şi faima, geniul şi absolutul creativităţii artistice, inovaţia cu orice preţ şi istoria cu majusculă. Dar ceea ce îl singularizează între alţi artişti radicali este faptul că impulsul său pentru relativism şi desacralizare, atitudinea critică vizavi de autoritate şi dogmă nu au fost niciodată lipsite de un simţ al eleganţei şi al armoniei, de o preocupare empatică pentru ideea, grija de “celălalt”, fie că a fost vorba de un om necunoscut, de un animal, o pasăre sau o cultură străină. Braco Dimitrijevic este un artist care a ales să folosească instrumentele istoriei artei pentru a elibera arta, artiştii şi publicul de prea multă istorie, şi face aceasta cu armele puternice ale bunului simţ, ale „bunelor maniere” şi ale normalităţii.”
