De la artele plastice la artele vizuale
Joi, 3 octombrie 2013, de la ora 19:00, la Salonul de proiecte din Bucureşti are loc vernisajul expoziţiei “De la artele plastice la artele vizuale”, în cadrul căreia expun artiştii Matei Bejenaru şi Dumitru Oboroc. Expoziţia poate fi vizitată în perioada 3 octombrie – 24 noiembrie 2013.
Salonul de proiecte i-a invitat pe artiştii Matei Bejenaru şi Dumitru Oboroc să formuleze o propunere care se materializează în expoziţia de faţă. Subiectul ales de cei doi e percutant, actual, rezonând cu incertitudinile, dilemele şi îngrijorările care traversează scena de artă contemporană din România. Cum este perceput artistul vizual în societatea contemporană? Cum este el afectat de relaţia cu diferite instituţii care acţionează normativ şi constrângător? Cum poate rezista un artist tentativelor de delegitimare cu care se confruntă în mediul social atunci când el vrea să îşi manifeste atitudinea critică?
Matei Bejenaru propune o analiză a contextului artistic românesc, discutând situaţia sistemului artistic în timpul regimului comunist şi în perioada actuală. Bazându-se pe o metodologie complexă şi o cercetare de lungă durată, artistul concepe strategia unui „marş de gândire” ce are ca punct de plecare un spaţiu expoziţional istoric din Bucureşti şi ca punct final spaţiul care găzduieşte expoziţia actuală. Mai mult decât începutul şi sfârşitul acestui traseu, ceea ce contează este algoritmul de gândire care îl însoţeşte şi care ia în calcul reflecţia intelectuală, situaţiile concrete şi percepţia subiectiv-emoţională. Experienţa fizică, intelectuală, emoţională e sublimată în cadrul unui proces transformator care generează, pe baza unei metodologii conceptuale, o serie de obiecte ce condensează atitudinea artistului privind degradarea statutului artelor vizuale şi a artistului în România.
Păstrând tradiţia colaborărilor inter-generaţionale, proiectul lui Matei Bejenaru este prezentat în tandem cu o instalaţie nouă a tânărului artist Dumitru Oboroc. Mizând în principal pe limbajul fotografic, artistul este la rândul lui interesat de modularea unor idei în cadrul unui proces de înregistrare, transformare şi reordonare a unor date reale. Dumitru Oboroc ne arată, odată în plus, ca subiectivitatea individului – respectiv a artistului – e permanent modelată de raportul ei cu instituţiile care reglementează viaţa în societatea contemporană.
