Galeria de Arta

arta pentru tine

  21.11.2007

Sandro Botticelli

Pe numele său adevărat, Alessandro di Mariano Filipepi s-a născut la Florenţa în anul 1445, în regiunea mănăstirii dominicane Santa Maria Novella, nu departe de biserica din Ognissanti. Numele de mai târziu al artistului, Sandro Botticelli, provine de la porecla fratelui său mai mare, Giovanni, care era supranumit “Botticelli” (butoiaş). Acest pseudonim va deveni atât de cunoscut, încât, în cele din urmă, el va fi atribuit tuturor membrilor familiei. Un alt frate al său, Antonio, era aurar şi gravor, iar tânărul Sandro îşi însuşeste primele lecţii de desen sub supravegherea acestuia. Prima sa ucenicie, la meşterii aurari, va avea o influenţă covârsitoare asupra picturii sale, din punct de vedere al perfecţionării tehnicii. Pe vremea aceea, aurarii se ocupau şi cu gravura, deoarece se considera că aspectul exterior era cel care conferea expresivitate formei. Astfel, precizia şi rigoarea sunt preţuite în cel mai înalt grad, fără a se urmări obţinerea vreunor efecte, lucru care conduce la o frumuseţe fină, discretă, aproape abstractă, a produselor. Aceste valori sunt apreciate de Botticelli şi se vor regăsi, mai târziu, în stilul său pictural. Deşi se va dedica integral artei, iar faima sa va creşte, pătrunzând în cercurile cele mai rafinate ale vremii, din punct de vedere artistic si intelectual, Sandro Botticelli nu se va interesa de noutăţile estetice ale epocii şi va rămâne puternic legat de meşteşuguri.

Detaliu autoportret din “Închinarea magilor”


Ca ucenic, Botticelli va acorda mare importanţă atât lucrului, cât şi cultivării minţii sale. Tablourile lui Fra Filippo Lippi îi stârnesc nu numai admiraţia, ci şi pasiunea pentru pictură, pasiune care îi va hotărî destinul. Nu i-a fost greu să ajungă ucenic în atelierul lui Lippi, în anul 1464, deoarece relaţiile dintre pictori şi aurari erau foarte strânse. E de înţeles atracţia lui Botticelli pentru stilul pictural al lui Lippi, mai exact pentru graţia deosebită a desenului şi a detaliilor. Culoarea, draperiile şi mişcarea siluetelor la Botticelli amintesc în bună parte de operele maestrului său, mai ales în cazul frescelor catedralei de la Prato, la care Sandro ajută ca ucenic. Deşi se va dovedi un demn urmaş al maestrului colorist, Botticelli îşi va descoperi propriul stil, care acordă o mai mică importanţă modelării prin jocul clar-obscurului, concentrându-se mai mult asupra desenului, pe care mai mult îl purifică, decât îl îmbogăţeşte.

După plecarea lui Filippo Lippi la Spoleto, Sandro părăseşte atelierul acestuia şi se întoarce la Florenţa, unde, graţie înstăritei familii Vespucci, la reşedinţa căreia familia sa era găzduită, artistul se apropie de familia Medici. Începe să frecventeze atelierul pictorului şi sculptorului florentin Andrea del Verrocchio, dar efectele sculpturale pe care acesta le aplică în picturile sale nu îl tentează. De fapt, Botticelli este unul dintre puţinii pictori italieni care nu caută inspiraţie în sculptură.

În 1470, Sandro îşi deschide propriul său atelier de pictură, iar comenzile încep să curgă. Curând, fiul lui Lippi, Filippino Lippi, îi devine ucenic. Botticelli pictează îndeosebi la Florenţa, dar şi la Pisa, unde i se cere terminarea frescelor de la Campo Santo, începute de Gozzoli. Pentru început, va picta Capella dell’Incoronata a Catedralei din Pisa, frescă pe care nu o va termina. Un an mai târziu pictează la Santa Maria Novella din Florenţa prima versiune a Închinării celor trei magi, temă care va fi reluată de multe ori în creaţia sa, şi în care predomină chipurile personalităţilor vremii, în special ale membrilor familiei protectoare - Medici. Mai târziu va picta la Roma trei fresce pentru Capela Sixtină, la cererea Papei Sixtus al IV-lea, dar după această comandă se va întoarce la Florenţa pentru totdeauna.

După anul 1478, când relaţiile cu familia Medici se strâng, începe cea mai fastă perioadă a vieţii sale. La întâlnirile organizate în palatele Medicilor, intră în contact cu reprezentanţii ilustri ai artei, filosofiei, ştiinţei şi literaturii, prilej cu care este impresionat de Marsilio Ficinio, a cărui teorie despre idealul frumuseţii şi aplicarea lui în artă nu rămâne fără efect în conştiinţa sa. “Esenţa omului este sufletul, iar sufletul este nemuritor” spunea Ficinio, şi toate nenorocirile omului pornesc din faptul că acest suflet este închis în trup şi în timp. Operele sale vor fi influenţate de aceste teorii neoplatonice ale Academiei Florentine, determinând caracteristica cea mai importantă a artei sale, şi anume prezentarea sentimentelor omeneşti. Acest lucru, pe lângă faptul că nu se preocupa să aducă ceva nou în domeniul perspectivei ştiinţifice, al anatomiei sau măcar al zugrăvirii naturii (domenii de mare interes ale acelei epoci), face din Botticelli artistul cel mai puţin tipic al Renaşterii italiene. Atenţia sa se îndreaptă cu precădere spre portretul psihologic. Chipurile pictate de el exprimă sentimente profunde şi acestea sunt, de regulă, de nelinişte, de tristeţe şi de renunţare. Figurile lui Botticelli sunt dominate toate de melancolie.

“Tânăr cu medalie” de Sandro Botticelli

Între anii 1478 - 1481, Botticelli atinge maturitatea sa artistică. Locul încercărilor de până atunci este luat de o măiestrie desăvârşită. Compoziţiile devin armonioase, iar figurile umane sunt desenate cu o vitalitate irezistibilă. Botticelli ştia să prezinte într-un mod excepţional mişcarea. Mai târziu, îşi va arăta inegalabila sa iscusinţă în ilustrarea textelor narative, indiferent că este vorba de vieţile sfinţilor sau de “Divina Comedie” a lui Dante, în compoziţii picturale care sunt în acelaşi timp precise, simple şi elocvente. După cum va scrie criticul francez Andre Chastel, referindu-se la ilustraţiile “Divinei Comedii”, “Sandro Botticelli nu prezintă aici niciun fel de evenimente, nici gesturi ale personajelor; el exprimă cu o admirabilă discreţie a mijloacelor grafice manifestările fine ale bucuriei, neliniştii şi renunţării”.

După moartea lui Lorenzo Magnificul, marea familie florentină începe să-şi piardă din popularitate. La Florenţa începe vremea marilor nemulţumiri, membrii familiei Medicii sunt izgoniţi, iar puterea spirituală se strânge în mâna unui călugăr dominican, Fra Girolamo Savonarola, un orator de geniu care a reuşit să stârnească confuzie şi în minţile cele mai luminate. Predicile sale se îndreptau împotriva cultului păgân antic şi, implicit, împotriva artei moderne, insuficient pătrunsă de spiritualitatea creştină. Pe rugurile care mistuiau operele socotite a fi provocatoare au ars si câteva nuduri ale lui Botticelli, deşi artistul făcea parte dintre adepţii fanaticului călugăr. Se retrage în lumea propriei sale sensibilităţi, însă stilul său devine mai riguros şi mai neliniştit.

Botticelli este singurul pictor de la Florenţa care, deşi a câştigat mulţi bani, nu a făcut avere. Risipa l-a făcut să-şi trăiască bătrâneţea în sărăcie, susţinut numai de câţiva binevoitori. Faima unor contemporani ai săi, ca Leonardo da Vinci, Rafael şi Michelangelo, umbreşte în cele din urmă popularitatea sa. Creaţia marelui maestru flotrentin, uitată la începutul secolului al XVI-lea, este redescoperită decenii mai târziu, când se dezvoltă stilul numit manierism. Prerafaeliţii secolului al XIX-lea vor fi şi ei fascinaţi de frumuseţea neliniştită şi demnă a figurilor lui Botticelli, pe care o vor prelua în operele lor, îmbogăţind-o cu romantismul necunoscut maestrului renascentist.
Acesta moare în singurătate la mijlocul lunii mai a anului 1510, iar trupul său va fi înmormântat în biserica din Ognissanti, în apropierea locurilor copilăriei sale.

 
Vezi tot albumul
 

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Pictura, Artisti
4 comentarii

Alte articole pe subiecte similare

4 comentarii »

  1. Nu stiam ca e aparte in felul asta intre renascentisti. Portretul lui Dante mi s-a parut mereu deosebit, iar “Primavara” si “Nasterea lui Venus sunt grozave”!

    Comentariu de Iulia Musat | 21.11.2007

  2. ma fascineaza ca cineva a scris si despre botticelli.picturile lui scot ,duc fascinatia epocii in care a trait si putem sa ii spunem un reprezentant al renasterii artistice!

    Comentariu de cristea maria magdalena | 12.03.2012

  3. frumos site postati cat mai multe mult noroc in continuare!

    Comentariu de cristea maria magdalena | 12.03.2012

  4. am scris la un proiect de pe site-ul acesta si am luat 10.imi place foarte mult sandro botticelli.as vrea vrea sa ma fac si eu pictor!

    Comentariu de magda | 19.01.2013

Adauga un comentariu

© 2007-2018 GaleriaDeArta.com