Galeria de Arta

arta pentru tine

  9.01.2008

Jan Vermeer

Jan Vermeer s-a născut în anul 1632 şi a fost botezat pe 31 octombrie la Biserica Nouă din Delft, Ţările de Jos. Deşi este considerat cel mai remarcabil reprezentat al picturii din Delft, biografia artistului este destul de săracă în informaţii despre evenimentele care au marcat destinul artistului.

“Strada” de Vermeer


Tatăl său, Reynier Jans, este fiul unui croitor din Delft şi al unei femei care, după moartea soţului ei, nu se sfiieşte să se asocieze cu nişte comercianţi care organizau loteriile (ilegale în acea vreme), să-şi înşele asociaţii şi să-şi însuşească toate profiturile.

În anul 1611, Reynier este trimis de mama sa la Amsterdam, pentru a-şi însuşi arta confecţionării damascului. Aici o va cunoaşte pe Digna Baltens, fiica unui unui afacerist nu tocmai cinstit. Implicat, la începutul sec. XVII, în speculaţii ilegale cu acţiunile Companiei Indiilor de Est, iar câţiva ani mai târziu, urmărit pentru falsificare de bani, viitorul bunic al artistului reuşeşte însă să fugă. Fiica sa se va căsători cu Reynier în anul 1615 şi se vor stabili la Delft.

În anul 1631, Reynier se înscrie în ghilda “Sfântul Luca din Delft”, ca negustor de opere de artă, procurându-şi în acelaşi timp şi un han. Reynier îşi ia numele de Vos (Vulpe), care se va transforma nu după mult timp în Vermeer, acesta fiind numele pe care îl va purta şi viitorul pictor din Delft.

Părinţii decid să-l facă pictor, pictura fiind considerată o meserie “decentă”. Cititul şi scrisul le învaţă la şcoala din apropiere, la începutul anilor 1640 studiază la academia condusă de pictorul catolic Rietwijk, dar nu se cunoaşte unde a terminat cei şase ani de studiu obligatoriu, ca să poată deveni în 1653 membru al ghildei “Sfântul Luca”. Cel mai probabil la Amsterdam. După moartea tatălui său, în 1952, Vermeer se întoarce la Delft cu gândul de a se însura. O va alege pe catolica Catharina Bolnes, care provenea dintr-o familie cu o poziţie socială mai bună, însă diferenţele confesionale dintre cele două familii (Vermeer era protestant) şi inegalitatea statutului social, o vor determina pe mama Catharinei să opună rezistenţă. Va ceda la intervenţia pictorului Leonaert Bramer în favoarea lui Vermeer şi, astfel, în primăvara anului 1659 se anunţă nunta celor doi tineri. Vermeer trece la catolicism.

După primirea sa în rândurile ghildei “Sfântul Luca din Delft”, Vermeer va fi ales, începând cu 1662, staroste şi substaroste al breslei în repetate rânduri. Însă viaţa în Delft, oraş cu precădere protestant, nu va fi uşoară pentru artist. Catolicii nu aveau dreptul să deţină funcţii publice şi erau constrânşi să locuiască într-un singur cartier al oraşului. Crăciunul îl sărbătoreau în capele ascunse în clădiri laice, special amenajate pentru acest eveniment. Pictorul şi soţia sa se vor muta, după câţiva ani de la căsătorie, în casa mamei Catharinei, care-i va sprijini financiar până la sfârşitul vieţii.

“Drămuitoarea de perle” de Vermeer

Vermeer nu câştigă mult din pictat, de aceea pictorul continuă negoţul cu obiecte de artă, moştenit de la tatăl său, devenind în plus şi consilier pentru colecţionarii de artă. În anul 1670, după moartea mamei şi a surorii sale, moşteneşte şi hanul, însă viaţa sa, care începuse să prospere, este grav afectată de declinul economiei olandeze, care survine în urma războiului cu Franţa. În acest timp, pictorul nu mai reuşeşte să vândă niciun tablou, negoţul cu opere de artă intră în declin, iar disperarea lui Vermeer, care se vede pus în situaţia de a nu mai avea cu ce să-şi întreţină familia care număra 11 copii, îi grăbeşte moartea, la numai 43 de ani, cauzată de o febră puternică. Este înmormântat pe 15 decembrie 1675 la Biserica Veche din Delft, iar multe dintre tablourile sale vor fi vândute de Catharina, pentru a putea face faţă situaţiei materiale critice în care rămăsese împreună cu copiii, după moartea soţului ei.

Vermeer a pictat puţin, în jur de 40 de tablouri în 19 ani de carieră. Evoluţia sa artistică, în ciuda libertăţii la care ţinea şi în numele căreia refuza să se supună capriciilor pieţei, trebuie privită totuşi în contextul social al vremurilor sale. Dacă primele sale pânze prezintă subiecte mitologice, precum “Diana înconjurată de nimfe” sau biblice, cum e cazul lui “Hristos în casa Martei şi a Mariei”, Vermeer este nevoit să accepte că, într-un orăşel protestant cum era Delft, tablourile cu teme biblice nu-şi găseau cumpărători prea uşor. Astfel, artistul îşi îndreaptă interesul spre pictura intimă, pictând scene din viaţa cotidiană, în interioare laice, ridicând acest gen pe culmi nemaiatinse până atunci.

“Hristos în casa Martei şi a Mariei” de Vermeer

Atmosfera de pace şi adâncă intimitate care se degajă din pânzele lui Vermeer se datorează în bună parte metodei prin care artistul delimitează riguros graniţele interioarelor prezentate, determinându-le să participe la conturarea acelei aure de mister. În plus, modul deosebit în care se serveşte de lumină constituie o altă caracteristică a artei lui Vermeer, lucru remarcat de filosoful francez Gilles Deleuze: “Se poate spune că Vermeer a înlocuit clarobscurul cu complementaritatea şi contrastul culorilor. Acest lucru nu înseamnă totuşi că umbra dispare, ci dimpotrivă devine parcă independentă de cauza ei. La Vermeer, umbra iese în relief şi este împinsă în prim-plan, astfel încât să formeze cadrele sau marginile fundalului bine luminat, din care se naşte…”. Iar Maria Rzepinska adaugă: “lumina, umbra, reflexele şi distanţa - totul este la artist transpus în valori cromatice”.

Astăzi, geniul lui Vermeer este general recunoscut, însă după moartea sa a fost repede dat uitării. Este redescoperit şi apreciat abia două secole mai târziu, opera sa fiind admirată de generaţia de pictori impresionişti. O dată cu moartea lui, ia sfârşit perioada considerată a fi fost secolul de aur al picturii olandeze.

 
Vezi tot albumul
 

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Pictura, Artisti
1 comentariu

Alte articole pe subiecte similare

1 Comentariu »

  1. […] Jan Vermeer – Galeria de Arta December 9th, 2009 … care se serveşte de lumină constituie o altă caracteristică a artei lui Vermeer, lucru remarcat de filosoful francez Gilles Deleuze: “Se poate spune că Vermeer a înlocuit clarobscurul cu complementaritatea şi contrastul culorilor. … […] […]

    Pingback de Jan Vermeer – Galeria de Arta | 9.12.2009

Adauga un comentariu

© 2007-2017 GaleriaDeArta.com