Galeria de Arta

Ron Mueck

Ron Mueck este un sculptor hiperrealist, care s-a născut în 1958 la Melbourne, în Australia, dar care trăieşte la Londra de mai bine de 20 de ani. Şi-a început cariera ca realizator de manechine şi ca păpuşar pentru emisiuni de televiziune adresate copiilor. Ulterior, s-a implicat şi în cinematografie, creând personaje fantastice şi efecte speciale, dintre care de menţionat este filmul “Labyrinth” (1986). În timpul acestor ani, artistul şi-a exersat extraordinarul său talent în realizarea figurilor umane într-un mod extrem de realist, ca şi când ar fi vii.

Despre “Mask II”, artistul Peter Plagens scria: “Dacă tragi cu ochiul înăuntru, poţi vedea dinţi, gingii şi chiar câteva picături de salivă. Stai lângă el un moment şi vei jura că l-ai auzit sforăind.”

Mueck şi-a creat propria companie în Londra, realizând recuzită fotorealistă şi personaje robotice pentru industria publicitară. În ciuda detaliilor minuţios lucrate, aceste manechine erau destinate fotografierii dintr-un anumit unghi, neglijându-se părţile care nu intrau în cadru. Însă dorinţa artistului de a crea manechine care să arate perfect din orice unghi ar fi fost privite începuse să devină tot mai puternică. În plus, Mueck a ajuns la concluzia că fotografiile nu reuşesc să redea prezenţa fizică a creaţiilor sale, aşa că s-a reorientat către sculptura artistică.

La începutul anilor ‘90, când încă lucra în publicitate, Mueck a primit o comandă de a realiza ceva foarte realist şi s-a întrebat ce material ar fi mai potrivit. Latexul era ceva obişnuit şi la îndemână, însă nu era suficient de tare, ca să obţină cu ajutorul lui maximum de precizie. Din fericire, a văzut un mic decor arhitectural pe peretele unui magazin şi s-a interesat din ce erau făcute acele chestii drăguţe roz. Răspunsul primit a fost: fibră de sticlă.

Începând cu sculptura care înfăţisează cadavrul nud al tatălui său (”Dead Dad”, 1996-1997) şi care a stârnit tulburare şi admiraţie la expoziţia de la Royal Academy din Londra, în 1997, lucrările lui Ron Mueck au reînnoit interesul artiştilor pentru sculptura hiperrealistă care reprezintă omul. Creaţiile sale se axează aproape exclusiv pe corpul uman, urmărind fidel transformările acestuia pe parcursul vieţii, de la naştere şi până la moarte. Toate, fără excepţie, sunt executate cu o atenţie obsesivă pentru detaliul realist, de la porii pielii, până la cel mai firav fir de păr, încât, la prima vedere, este greu de crezut că toţi acei oameni, pitici sau giganţi, nu sunt cu adevărat vii. Însă ei ne portretizează pe noi, membrii rasei umane, reflectaţi cel mai adesea într-o oglindă măritoare, în intimitatea vieţii personale.

Mai bine zis, artistul explorează ambiguitatea relaţiei dintre realitatea “nudă” şi tendinţa noastră de a nu o privi în faţă. Jucându-se cu proporţiile, sculpturile sale, care par stranii, înfiorătoare şi groteşti tocmai din cauza acurateţii detaliilor redate la o scară atât de mare, au nu numai un impact vizual stânjenitor şi deconcertant asupra noastră, ci şi unul profund psihologic, care îndeamnă la o redescoperire de sine într-un mod mult mai simplu şi mai sincer.

Primele sale opere le-a executat din fibră de sticlă, dar recent a început să folosească siliconul, deoarece acesta permite o modelare mai uşoară a diferitelor părţi ale corpului şi implantul de păr.

 

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Sculptura, Artisti
3 comentarii