Pictura metafizică este o varietate de suprarealism, dar avant la lettre întrucât precede curentul respectiv cu un deceniu. Specifică pentru pictura metafizică este crearea unui spaţiu straniu, cu ajutorul unor imagini tratate realist, dar încremenite în situaţii bizare şi într-un ecleraj ce le conferă un aer cataleptic. Iniţiatorul şi principalul reprezentant al picturii metafizice a fost Giorgio de Chirico, autorul unor peisaje cu arhitecturi şi statui ca de butaforie, cu manechine dezarticulate. A făcut puţini prozeliţi. Carra, după o pasageră aventură futuristă, este unul dintre ei. Altul este Girogio Morandi, autorul unor naturi moarte, îngrijit pictate, iubite de pictor pentru plasticitatea şi magia lor, pentru unda de poezie evocatoare pe care o emană.
Eu sunt un om simplu. Obişnuit de simplu. Eu prefer să-l compun pe om, nu să-l descompun. Se înţelege că mai întâi îl cercetez amănunţit, bucăţică cu bucăţică, dar numaidecât îl adun la loc. Sculptorii aleg de la zece bărbaţi sau de la zece femei tot ce e mai bun şi îngrămădesc totul într-o singură statuie. Aşa am tânjit şi eu să fac cu omul viu, cu gândirea şi simţirea lui. Un lucru m-a frământat tot timpul şi nu mă lasă în pace: mama mea aducea pe lume nişte gândăcei neputincioşi – tata cioplea în piatră oameni maturi, care atingeau perfecţiunea; şi nimeni pe lume nu se interesa de ceea ce se află între aceste două extremităţi: de evoluţia lăuntrică, pornind de la acel gândăcel neputincios şi până la bărbatul matur. Cine va investi în om cunoaşterea, cine-l va învăţa să gândească, cine-l va învăţa să fie cinstit şi-l va conduce spre fericire. Asta am încercat să fac eu. (Socrate) » mai multe citate despre arte plastice...
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
