Oxiul este o culoare brun roşcată (întunecată) ori liliachie, pomenită în erminiile autohtone. Era compusă prin amestec fizic de bol şi negru, iar în tonul ceva mai deschis, liliachiu, se adăuga puţin alb. Oxiul apare sub denumiri ca: cerneală, bol, ocsiu, oxiu albicios sau levkon oxi (ambele colorate în liliachiu), oxiu negricios (cu sinonimele oxiu închis, oxiu firesc, mavro oxi), oxu (cu variantele uxiu, uxiu iute).
Joi, 8 aprilie 2010, de la ora 19:30, are loc la Anaid Art Gallery vernisajul expoziţiei „A History in the Dark”, semnată Tara (von Neudorf), curator Diana Dochia. Publicul amator de artă contemporană va putea viziona expoziţia în perioada 8 aprilie – 7 mai 2010.
Prima oară am văzut o vază pictată la vecina mea, în copilărie. Era pasionată de pictura pe sticlă şi în fiecare toamnă îşi umplea cămara cu boluri din porţelan alb, cu vaze din sticlă transparentă, de diferite culori, pahare cilindrice, simple, mai scunde, mai înalte, mai subţiri sau mai pântecoase, cu ghivece din lut ars, nesmălţuite. Toată iarna ţesea pentru ele, cu pensule înmuiate în vopseluri, veşminte din flori de liliac, margarete şi iasomie, cununi şi brâuri din crenguţe de măr înflorite sau din iederă…
Una câte una, le vedeam ieşind din cămară ca pe nişte Cenuşărese gata de bal, rotindu-şi rochiţele viu colorate şi aşezându-se precis în locul acela din casă pentru care fuseseră gătite: vaze pentru margarete, vaze pentru trandafiri, vaze pentru garofiţe, vaze mari pentru penele de păun şi pentru papură, boluri pentru apa parfumată, jardiniere pentru panseluţe, ghivece pentru petunii, ghiveci pentru trandafirul japonez… Însă cel mai mult îmi plăceau paharele de sticlă transformate în sfeşnice. Imaginaţia ei nu avea hotare când aşternea forma şi culoarea, pentru a reflecta lumina dinlăuntrul lor.
Aproape întotdeauna le dăruia celor care le admirau. Şi în fiecare an, pe masa din sufragerie, pe birou, pe servantă, pe noptiere, pe rafturile bibliotecii, în vitrine sau pe podea înfloreau alte soiuri de plante şi flori, în culori şi forme nemaivăzute, din seminţele scuturate şi amestecate ale tuturor primăverilor trecute…
Pictorii au uitat peisajul marilor oraşe, adică colecţia de măreţii şi frumuseţi rezultând din importante aglomerări de oameni şi de monumente, farmecul profund şi complicat al unei capitale în vârstă, îmbătrânite în gloria şi în frământările vieţii. (Charles Baudelaire) » mai multe citate despre arte plastice...
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.