perspectivă
Termenul de perspectivă desemnează iluzia de obiecte tridimensionale (şi raporturile dintre acestea) creată pe suprafaţa plană a unui tablou - pictură sau desen, prin folosirea unui ansamblu de reguli şi procedee de reprezentare.
Absentă în pictura preistorică, perspectiva a apărut şi s-a dezvoltat odată cu geometria şi optica, în Grecia, apoi şi în Roma antică. Primele menţiuni despre perspectivă apar în scrierile lui Agatharcus din Atena, sec. 5 î.Hr., iar aplicaţii, în frescele de la Pompei, imitând ferestre.
În evul mediu, interesul pentru redarea profunzimii tridimensionale în pictură a scăzut, artiştii preocupându-se în mod special de aspectele spirituale şi decorative ale formelor bidimensionale şi mai puţin de latura realistă. Dar în perioada Renaşterii, iluzia în pictură şi-a recăpătat importanţa. Ea a rămas una dintre preocupările centrale ale artiştilor până la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Continuare…
