Pictura ca terapie
Trăim într-un secol al vitezei, în care imaginea ne agresează, ne bulversează, ne irită, ne subjugă şi ne îngreuiază visele. Viaţa pe care o ducem fiecare dintre noi este una a stresului permanent, a fugii continue după performanţă, după primul loc, căutând nu numai să-i depăşim pe ceilalţi, ci şi pe noi înşine. Priveliştile din jurul nostru, în aceste oraşe supraaglomerate şi blocate, în care totul pare să se desfăşoare într-un vârtej, devin pentru ochii noştri, pentru subconştientul nostru, săgeţi ale insomniei şi spasmelor sufleteşti.
“Ochiul naturii”
