Galeria de Arta

artă carolingiană

Arta merovingiană a persistat până către sfârşitul secolului al VIII-lea, fiind urmată de o altă perioadă, denumită “carolingiană” în cinstea figurii istorice care domină acele timpuri - Carol Magnul. Acest împărat al Occidentului va fi condus de ideea că el este menit să restaureze vechea împărăţie latină, să creeze în Apus echivalentul celeilalte împărăţii puternice din acea epocă şi anume Împărăţia creştină din Constantinopol (Imperiul Bizantin).

Deşi intenţia lui Carol a fost unificarea statului pentru a-i imprima un singur spirit şi o singură formă de cultură, arta pornită din cercurile palatului s-a amestecat cu arta din diverse regiuni, în formele ei primitive. Astfel, pe lângă elementele clasice oficiale (urmare a preferinţelor împăratului), mai întâlnim în arta carolingiană elemente mozarabe, venite din Spania, elemente bizantine din Ravena (deosebite de cele de la Constantinopol, întrucât s-au dezvoltat pe pământ italienesc), elemente irlandeze şi elemente bizantine directe.

Lucrul cel mai important este acela că arta carolingiană a împiedicat alunecarea Apusului spre ornamentul pur, asa cum s-a întâmplat cu arta arabă, menţinând astfel posibilitatea intervenirii unor trăsături realiste, care vor facilita evoluţia spre stilul romanic. De asemenea, a reînviat tradiţia construcţiei clasice, a reintrodus vechile tehnici ale stilului monumental, în ideea de a lăsa monumente superioare ca aspect şi durabilitate celor din epoca precedentă. Şi nu în ultimul rând, arta carolingiană a revenit la adevărata sculptură, cea tridimensională, făcând ca aceasta, împreună cu ornamentica, să pună din nou stăpânire pe spaţiu, să prezinte relief şi volum. Se întoarce la reprezentarea figurii umane pe care epoca anterioară o eliminase din iconografia timpului sau o redusese la un simplu ornament plat.

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Dictionar
1 comentariu