Galeria de Arta

arta pentru tine

  14.08.2007

Pictura şi sculptura în arta carolingiană

Dacă în epoca merovingiană omul şi elementele naturii, plantele şi animalele, fuseseră stilizate până la deformare şi serviseră ca simple podoabe sau elemente decorative, epoca carolingiană se caracterizează în primul rând prin reapariţia acestor elemente naturaliste, a figurii umane (portret) şi întoarcerea la tehnica reliefului. Artistul carolingian se apropie mai mult de lumea antică, îşi diversifică temele de inspiraţie, aplecându-se în special asupra artei elenistice.

Biserica de la Malles Venosta, Martiraj

Biserica de la Malles Venosta, “Martiraj”, cca. sec. IX


Pictura şi mozaicul se impun de la sine. Temele vor fi luate din istoria veche, din istoria timpului sau din cea legendară, Vechiul şi Noul Testament, alegorii etc. Din păcate însă nu s-a conservat decât foarte puţin. Ele au ocupat locul doi, după arhitectură şi arta minoră a miniaturii, fiind utilizate pentru a decora imensele spaţii goale care existau pe pereţii bisericilor.

Mozaicul era efectuat din cuburi tăiate în diferite marmuri, altele de sticlă colorată sau smălţuită. Sub smalţul lor se întindeau uneori chiar foi de aur.

Mozaic, detaliu, oratoriul de la Germigny des Pres

Mozaic, detaliu, oratoriul de la Germigny des Pres, cca. 806

În lucrarea metalelor preţioase, tehnica “cloisonne” este aproape părăsită în Apus, persistând însă în Europa centrală şi de răsărit. Bijuteriile sunt lucrate acum în tehnica “repousse”, obţinut prin martelarea (baterea cu ciocanul) a unei plăci de metal deasupra unui tipar, în general din lemn. Acest “repousse” e asociat cu ornamentarea cu pietre preţioase sub formă de caboşoane (ex. “Codex Aureus”, Munchen, executat la Reims în sec. IX; statuia relicvară “Sfânta Credinţă” din Franţa)

Codex aureus, copertă

Codex aureus, copertă, sec. IX

În epoca carolingiană renaşte tehnica bronzului (aliaj de aramă, cositor şi zinc). Aici se întâlnesc mai mult decât la celelalte obiecte în relief influenţa directă a artei clasice.

Sculptura în piatră este practic reinventată. Din această cauză, primele tentative sunt grosolane şi de un aspect rebarbativ, întrucât meşterii nu aveau nici instrumentele, nici ştiinţa, nici îndemânarea de a lucra piatra. O altă tehnică pentru a reda relieful o reprezintă ornamentele în stuc.

Uşile de bronz ale episcopului Bernward, Biserica St. Michael, Germania
Uşile de bronz ale episcopului Bernward, detaliu din compoziţia “Ispitirea şi alungarea din Paradis”, Biserica St. Michael, Germania, cca. 1015

Sculptura în fildeş fusese mult preţuită în epoca elenistică. Această artă se transmite Bizanţului şi de acolo trece în Italia. Epoca carolingiană o adoptă, realizând obiecte de o mare fineţe şi complexitate.

Placă de fildeş cu scene din Emmaus, cca. 860–880

Placă de fildeş cu scene din Emmaus, cca. 860–880, aflată la Metropolitan Museum

Astfel, prin lucrarea metalului sub formă de plăci în relief, prin relicvarii, prin topirea bronzului şi obţinerea unor obiecte şi a unor statui de mici dimensiuni, prin sculptura pietrei şi ornamentul în stuc, arta carolingiană reuşeşte din ce în ce mai mult să evoce ce-a de-a treia dimensiune, pregătind drumul artei romanice.

Bibliografie:
George Oprescu, “Manual de istoria artei”
Arthur F. Jones, “Introducere în artă”

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Pictura, Sculptura
Comenteaza!

Alte articole pe subiecte similare

Nici un comentariu. »

Nici un comentariu pana acum.

Adauga un comentariu

© 2007-2019 GaleriaDeArta.com