Francis Picabia
Francis-Marie Martinez Picabia, care a trăit între 28 ianuarie 1879 şi 30 noiembrie 1953, a fost un pictor şi poet renumit, născut dintr-o mamă franceză şi un tată cubanez de origine spaniolă, ataşat al legaţiei cubaneze din Paris.
Născut în Paris, artistul a studiat la École des Beaux-Arts şi École des Arts Decoratifs. La începutul carierei sale, din 1903 şi până în 1908, a fost influenţat de lucrările impresioniste ale lui Alfred Sisley. Din 1909 picturile sale poartă amprenta influenţie cubiştilor şi a grupului de pictori reuniţi sub titulatura “Section d’Or”.
În jurul anului 1911 s-a înscris în grupul Puteaux, ai cărui artişti se întruneau în studioul lui Jacques Villon din satul Puteaux. Aici s-a împrietenit cu artistul Marcel Duchamp. Printre membrii grupului se numărau poetul Guillaume Apollinaire şi pictorii Albert Gleizes, Roger de La Fresnaye, Fernand Leger şi Jean Metzinger.
Din 1913 şi până în 1915, Picabia a călătorit la New York de câteva ori şi a participat activ la mişcările avant-gardiste, făcând Americii cunoştinţă cu arta modernă. Aceşti ani pot fi caracterizaţi ca perioada proto-dadaistă a artistului, constând în special din portretele sale mecanice. Mai târziu, în 1916, când se afla la Barcelona, a publicat renumitul său periodic dadaist “391″ în care şi-a publicat primele desene mecanice. A continuat să publice periodicul în America cu ajutorul lui Duchamp.
Picabia a continuat să fie implicat în mişcarea dadaistă pe tot parcursul anului 1919 la Zürich şi Paris, înainte de a se desprinde de ea, căci îşi manifestase interesul faţă de arta suprealistă. Şi-a schimbat încă odată stilul în 1925, când s-a întors la pictura simbolică. Pe parcursul anilor ‘30, a devenit prieten apropiat cu Gertrude Stein. La începutul anilor ‘40 s-a mutat în sudul Franţei, iar arta sa a suferit o întorsătură surprinzătoare - a realizat o serie de picturi având ca sursă de inspiraţie încântătoarele fotografii nud apărute în revista franţuzească “Girlie”, într-un stil bătător la ochi, care pare să submineze pictura tradiţională, academică a nudurilor.
Înainte ca al Doilea război mondial să ia sfârşit, s-a întors la Paris unde s-a rezumat la a realiza picturi abstracte şi a scrie poezie. A avut aventuri cu dansatoare pe care le-a pictat ulterior. De exemplu, “O văd iarăşi în memorie pe draga mea Udnie” este un tablou şi o odă adusă unei dansatoare cu care a avut o legătură amoroasă.
Mare parte din lucrările sale ilustrează reprezentarea mecanică a oamenilor. În primăvara anului 1949, Galeria René Drouin din Paris a găzduit o retrospectivă a lucrărilor sale. Francis Picabia a murit la Paris în 1953 şi a fost îngropat în Cimitirul Montmartre.
