You ask for it!
Începând cu 2010, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal a iniţiat o platformă de readucere în discuţie a unor artişti români, cum au fost Mihai Oloş sau Teodor Hrib, activi pe scena de artă în anii ’70 – ’80. Prezentarea continuă cu Mircea Stănescu, artist vizual care trăieşte şi lucrează la Sibiu. Vernisajul expoziţiei “You ask for it!” are loc miercuri, 27 octombrie 2010, de la ora 13:30. Expoziţia poate fi vizitată în perioada 27 octombrie – 28 noiembrie 2010 la adresa din Str. Tribunei, nr. 6, Sibiu.
În mod surprinzător, expoziţia “You ask for it!” îşi ia titlul de la un proiect al artistului şi adună lucrări din diferite perioade - desene şi colaje din perioada 1987 – 1993, obiecte şi instalaţii din perioada 1989 - 1997, alături de o serie de instalaţii noi realizate pentru spaţiul galeriei din Sibiu.
Mircea Stănescu s-a născut pe 15 iunie 1954 la Ploieşti. A absolvit Universitatea de Artă Bucureşti, secţia tapiserie. Face parte dintre artiştii pregătiţi în laboratoarele experimentale ale Atelierului 35 din Sibiu şi Bucureşti, moment în care face trecerea la desen, instalaţie şi fotografie. A ales să lucreze şi să expună la extremele sistemului de artă: în muzee – Muzeul de Artă din Bucureşti (1990), Muzeul Brukenthal din Sibiu (1996, 1999), Muzeul de Artă din Cluj (1998), MuseumsQuartier din Viena (2002), în spaţii alternative - la The Fabrik Workshop and Museum din Philadelphia (1993), Fundaţia La Napoule, Franţa (1996), ‘at the Brewery Project’ Los Angeles (1999) şi galerii – Galeria Christine Koenig din Viena (2006). A participat la Trienala de Desen de la Wroclaw, Polonia (1992), la Bienala de la Novi Sad, Serbia (1999), la Periferic 3, Iaşi (1999). De cele mai multe ori, Mircea Stănescu foloseşte experienţa şi logica vizuală personală pentru a produce o artă literalmente reflexivă şi contemplativă. Lucrările poetice, cu accente umanist - existenţialiste i-au impus o joacă cu memoria necunoscută şi radicalitatea temporalităţii, context în care Mircea Stănescu ia decizia izolării artistice.
Pe parcursul ultimilor ani, demersul artistic se mută în atelier, iar preocupările lui Mircea Stănescu merg în direcţia reprezentărilor autobiografice, bazate pe criterii foarte personale, asociate cu decizii intuitive. În atelier, Mircea Stănescu a scăpat de sub dictatura artei pentru a accepta tipologii fragile, efemere, dar familiare, cum ar fi: umbra, oglinda, fumul, memoria sau limita.
