Dincolo de imagine
La Editura Vinea a apărut recent un volum de cronici de artă plastică scrise de Nicolae Macovei, intitulat “Dincolo de imagine”. Acesta conţine cronici apărute în diferite reviste de specialitate şi în presa cotidiană despre artişti români contemporani ce au expus între 1988 şi 2005, precum şi însemnări despre artă.
Impactul imaginii artei şi a tuturor subproduselor ei asupra prezentului creează o presiune emoţională, dar şi ideatică copleşitoare, mustind de ambiguitate şi mister. De altfel, întotdeauna imaginea gândită de om, fie ea bi sau tridimensională, magică ori cu funcţie preponderent estetică, s-a dovedit a vorbi fără limite şi fără sfială despre ceea ce se întâmplă, mai ales, dincolo de vizibil şi de imediat, pentru a împinge, sau mai exact spus, pentru a da expresie presimţirilor şi energiilor ce supun fiinţa noastră unui proces continuu de construcţie şi deconstrucţie.
Nicolae Macovei, în volumul „Dincolo de imagine” - însemnări subiective despre 62 de artişti români contemporani, dar nu numai despre ei, încearcă să se apropie şi să înţeleagă tocmai acest nivel sintetic însă deschis - din punct de vedere semantic, unde se întâlneşte emoţia cu sensul, singularitatea expresiei cu universalul fiinţei umane, tehnica comunicării cu bucuria dialogului ori dibăcia meşteşugului artistic cu structurile abia atinse de lumina zilei ale subconştientului şi al arhetipurilor ce îl tensionează. Din acest punct de vedere paginile cărţii nu sunt doar simple cronici despre expoziţiile unor artişti, evident cu valori şi viziuni diverse, ci sunt mai degrabă exerciţii de înţelegere empatică şi metaforică a ceea ce vibrează, şi se deschide înţelegerii, aşa cum spune autorul cărţii, dincolo de „imagine”. În acelaşi timp, trebuie subliniat faptul că, din acest punct de vedere, cartea are fireşti limite şi interpretări „subiective”, asumate de autor.
Utilă şi valoroasă tocmai prin prisma singularităţii ei, cartea poate fi în acelaşi timp şi un ghid pentru amatorul de artă, analizând opere şi tehnici de exprimare, întinzându-se de la „modernismul” interbelic până la digital art şi instalaţie. Ghid într-o posibilă excursie prin labirintul limbajelor şi al dimensiunilor estetice contemporane, unde căutându-se, de multe ori, doar noutatea şi „impactul” mediatic, se trece în plan secund (ori chiar se neglijează) tocmai ceea ce conferă artei valoare şi forţa de a depăşi imediatul: palpitul emoţiei şi misterul neodihnei gândului.
