Arta ne prezintă!
Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie de cultură aflată în subordinea Consiliului Judeţean Cluj, prezintă în perioada 19 august – 10 octombrie 2010 în cadrul proiectului „Arta ne prezintă!” tandemul expoziţional
- „Vedute clujene” – Clujul în lucrări din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca şi
- „Peisaj şi figură” în pictura maghiară din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca.
Evenimentul face parte din proiectul Muzeului de Artă Cluj-Napoca de studiere şi punere în valoare prin expoziţii a propriului patrimoniu de artă românească şi universală, concretizat deja în cursul anului 2010 cu expoziţiile „Semne în floare” şi „Centenar la muzeu” – Constantin Dinu Ilea, Ion Ţuculescu şi Georgeta Arămescu Anderson.
Tema vedutei, dezvoltată în istoria artei universale mai ales din perspectiva etalării caracterului excepţional al unui oraş, devine în expoziţie o însumare a imaginii Clujului reprezentat în lucrările de pictură şi grafică aflate în patrimoniul muzeului.
Devenit Cluj-Napoca în anul 1974, după o istorie de 1850 de ani în care identitatea sa a cunoscut multiple toponimii, Napuca, Napoca, Castrum Clus, Kluswar, Claudiopolis, Klausenburg, Kolozsvár, Cluj, „oraşul comoară”, cum a mai fost el alintat începând din secolul al XVII-lea, îşi conservă imaginea succesivelor sale configurări arhitecturale, multe dintre ele azi dispărute, şi în lucrările realizate de-a lungul vremii de artiştii plastici care au trăit sau au trecut prin Cluj.
Indiferent de perioada în care au fost realizate şi de marca stilistică a autorilor, o mare parte din lucrările reunite sub genericul „Vedute clujene” surprind un miez al identităţii vizuale a oraşului care a rămas intact în pofida timpului şi a epocilor istorice. Turnuri şi pieţe, clopotniţe şi monumente, coline şi un râu ce leagă prin numele său întreg Ardealul de Nord au căpătat o valoare aproape heraldică într-un parcurs artistic ce poate fi asimilat unui traseu în istoria artelor din România secolului XX.
Acestei identităţi precise i s-au adăugat în perioada comunistă cartierele construite după principiul uniformităţii, potrivite idealului politic de societate nivelată de principiul egalitarismului. Parte din profilul actual al oraşului, noile cartiere au devenit subiecte de tablou încă din perioada când se aflau în construcţie. Deşi în unele se recunosc o parte din „comandamentele” ideologice ale anilor ‘50-’80 ai secolului trecut, substanţa lor plastică pune în evidenţă prin succesiunea de planuri ortogonale o trăsătură încă de actualitate - acea monotonie formală moştenită de cea mai mare parte a oraşelor României de azi, de care, fatalmente, nici Clujul nu a scăpat. De aceea, din selecţie nu lipsesc reprezentări ale cartierelor Mănăştur şi Mărăşti devenite, în ultimii ani, din cartiere-dormitor - Clujul viu al noilor generaţii.
Vor fi expuse lucrări de ARANYOSSY György (n. 1944), BALÁZS Péter (1919-2003), Laurenţiu BUDA (1931-1992), Catul BOGDAN (1897-1978), Voichiţa CĂPRARIU (n. 1935), Aurel CIUPE (1900-1988), Emil CORNEA (1898-1969), Ştefan DIMITRESCU (1886-1933), Leonid ELAŞ (n. 1929), CS. ERDŐS Tibor (n. 1914), FESZT László (n. 1930), Liviu FLOREAN (1928-2006), Radu FULGER (1923-1990), Teodor HARŞIA (1914-1987), Hans HERMANN (1885-1980), Doina Ciato HORDOVAN (n. 1934), KOVÁCS Zoltán (1913-1999), Ion MITREA (1919-2005), Alexandru MOHI (1902-2001), Coriolan MUNTEANU (1905-1991), Letiţia MUNTEANU (1902-1979), Sabin NEMEŞ (1924-1984), Elena POPEA (1879-1941), Ioan SIMA (1898-1985), Paul SIMA (1932-1991), GY. SZABÓ Béla (1905-1985), SZOLNAY Sándor (1893-1950), TÓTH László (1933-2009), Walther Rudolf WIDMANN (1891-1965).
Tot cu această ocazie, într-o expoziţie paralelă, vor fi prezentate lucrări de artă plastică ale elevilor Liceului Teoretic Apaczai Csere Janos, Cluj, realizate în cadrul temei „Clujul, oraşul comoară”.
Cea de-a doua expoziţie focalizează asupra colecţiei de pictură maghiară din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, punând în evidenţă relaţia dintre peisaj şi figura umană.
Apărut în pictură odată cu debutul epocii moderne, peisajul a devenit una din cele mai populare teme, abordată cu entuziasm de artişti pentru diversitatea efectelor ce pot lega sau opune, după gust, cerul, pământul, vegetaţia sau arhitectura. Nu întâmplător, revoluţia artistică produsă de impresionişti în pictura secolului al XIX-lea, a avut ca subiecte predilecte, şi pentru adecvarea la diverse „licenţe” picturale, peisajul.
Originea cuvântului peisaj la noi, la fel ca şi pentru alte cuvinte pe care epoca modernă ni le-a adus în vocabular, se află în limba franceză – paysage, iar în acestă limbă „paysage” vine de la cuvântul „pays” - echivalentul al cuvîntului ţară şi al derivatelor ce desemnează, cu conotaţii geografice, un loc anume.
O caracteristică a tablourilor având ca temă peisajul, selectate potrivit principiului enunţat mai sus, este animarea acestora prin inserarea figurii umane. Chiar dacă în raportul compoziţional figura umană are un caracter secundar, prezenţa sa face ca lectura tabloului să se supună unor chei semantice diferite de cele în care figura umană este absentă.
Deşi tema aleasă a restrâns numărul lucrărilor avînd autori maghiari care acum sunt prezentate publicului, unele în premieră absolută, viitoarele expoziţii din acelaşi fond patrimonial vor contura calităţile unei arte de mare forţă şi expresivitate, demnă de a fi mereu în atenţia amatorilor de artă.
Vor fi expuse lucrări de BRODSZKY Sándor (1819-1901), FERENCZY Károly (1862-1917), KELETI Gusztáv (1834-1902), KOSZTA József (1861-1949), LOTZ Károly (1833-1904), MAGYAR MANNHEIMER Gusztáv (1859-1937), MARKÓ Károly (1791-1860) , MEDNYÁNSZKY László (1852-1919), MÉSZÖLY Géza (1844-1887), MIKOLA András (1884-1970), MUNKÁCSY Mihály (1844-1900), SZÉKELY Bertalan (1835-1910).
Vernisajul are loc pe 19 august 2010, de la ora 16:00.
