Walpole a pictat aici
Walpole locuise în mansarda lui timp de şase luni şi o umpluse cu picturile pe care le crease. Lucrase zi şi noapte, oprindu-se doar ocazional ca să mănânce ceva. Prea puţin îi fusese gândul la mâncare şi mai puţin la somn. Însă cel mai puţin dintre toate i-a stat gândul la chirie. Drept urmare, proprietarul stătea acum în faţa lui cerându-i chiria pe trei luni, pe care Walpole i-o datora pe mansardă.
- Dă-mi câteva săptămâni, îl rugă Walpole. Ştiu că sunt pe punctul de a vinde ceva.
- Nici gând, zise proprietarul. Mi-ai spus aceiaşi poveste şi luna trecută. Nu mai primeşti nicio zi credit din partea mea.
- Uite, spuse Walpole, gândeşte-te la asta ca la o investiţie. Într-o zi această mansardă va fi faimoasă şi vei putea să ceri o avere pe ea. În câţiva ani oamenii vor veni în mansarda asta nesuferită şi vor murmura “Walpole a pictat aici”.
- Plăteşte-ţi chiria acum, răspunse proprietarul, altfel o vor spune mâine dimineaţă.