taşism
Taşismul reprezintă un gen de pictură caracterizată prin prezenţa petelor spontane generate de senzaţii sau de “stări” proprii creatorului, debarasată de convenţiile tradiţionale rigide, executată prin gesturi libere, impulsive. termenul pare a fi fost impus de Felix Feneon, care l-a întrebuinţat prima oară în anul 1889. Denumirea - folosită iniţial în legătură cu pictura impresionistă -, poate fi întâlnită astăzi în texte care analizează arta unor creatori cum sunt H. Hartung, G. Mathieu, J. Pollock, P. Soulages, A. Tapies etc, iar, uneori, este chiar asimilată cu action painting (orientare stilistică apărută cu câteva decenii în urmă, care cultivă un nonfigurativ energic şi tensionat).
Jackson Pollock, “Lumina albă”
