Naşterea Domnului
“Naşterea Domnului” este o scenă din Ciclul Hristologic, inspirată din textele evanghelice. Cea mai veche reprezentare păstrată în tradiţia bizantină este un prunc nou-născut culcat într-o iesle. În apropierea sa Maria, mama, este întinsă sau aşezată pe un pat, iar animalele stau în preajma ieslei. În ultimul plan, îngerii vestesc păstorilor evenimentul. Uneori, în primul plan, două femei îmbăiază copilul, iar în colţul opus, Iosif vorbeşte cu păstorii. În Occident, iconografia scenei, păstrând ideea de bază, a suferit modificări, mai cu seamă în poziţia Mariei şi a lui Iosif. Apare foarte frecvent în pictura de manuscris, cea murală, în icoane, altare, în sculptura decorativă romanică şi gotică sau pe lucrările de orfevrărie.
Stephan Lochner, “Naşterea Domnului”
