România la Bienala de la Veneţia în 1924
Muzeul Naţional de Artă al României invită publicul joi, 4 octombrie 2012, de la ora 18:00, la conferinţa “România la Bienala de la Veneţia în 1924: o tentativă de a construi imaginea unei arte naţionale”, susţinută de Daria Ghiu în cadrul expoziţiei “Mitul naţional. Contribuţia artelor la definirea identităţii româneşti (1830–1930)”. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Aceasta este prima întâlnire dintr-un ciclu de conferinţe lunare pe teme conexe expoziţiei “Mitul naţional. Contribuţia artelor la definirea identităţii româneşti (1830–1930)“, deschise la MNAR în perioada 13 septembrie 2012 – 13 februarie 2013 (curatori: Monica Enache şi Valentina Iancu, în colaborare cu istoricul Lucian Boia). Conferinţele îşi propun să completeze prin problematizare şi contextualizare unele aspecte sugerate în discursul expoziţional prin selecţia unor lucrări sau autori.
Daria Ghiu este doctorand al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti şi bursier al SIK-ISEA (Institutul de cercetare a artei) din Zürich, cu o teză despre Pavilionul României la Bienala de artă de la Veneţia: istoric, mecanisme instituţionale, context internaţional, coordonată de Anca Oroveanu şi Beat Wyss. În 2008 a lucrat în departamentul de educaţie al bienalei de artă Manifesta 7. Din 2007 este jurnalist cultural şi critic de artă pentru diferite publicaţii culturale româneşti (Bucureştiul cultural, Dilema veche, LiterNet.ro) şi reviste precum Arta, IDEA artă+societate şi Igloo. Din 2008 colaborează cu Radio România Cultural, unde realizează reportaje şi interviuri pe teme legate de scena de artă contemporană. În 2010 a editat 20/22. Douăzeci de ani de texte de Dan Perjovschi (Editura Cartea Românească).
În 1924, România ocupa la cea de-a XIV-a Expoziţie Internaţională de Artă de la Veneţia două săli în Pavilionul Central, alături de Statele Unite ale Americii şi Japonia – şi ele ţări invitate şi încă fără un pavilion propriu. Pentru prima dată, 106 opere de artă semnate de 36 de artişti români erau prezente la această manifestare internaţională de anvergură.
Daria Ghiu analizează selecţia operelor şi a autorilor trimişi să reprezinte România la Veneţia în 1924 şi modul în care criticii de artă occidentali au receptat prezenţa artiştilor români, în încercarea de a răspunde întrebării Ce înseamnă artă naţională şi cum se construieşte ea pentru „export”? Publicul are ocazia să regăsească în expoziţie unele dintre lucrările reprezentative expuse la Veneţia în 1924.
Expoziţia “Mitul naţional. Contribuţia artelor la definirea identităţii româneşti (1830–1930)” explorează modalităţile prin care cei mai importanţi artişti români moderni au contribuit la definirea identităţii naţionale, într-o perioadă încărcată de evenimente istorice hotărâtoare pentru formarea statului român: Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor din 1859, instaurarea lui Carol I ca domnitor în 1866, Războiul de Independenţă 1877-1878, proclamarea regatului României în 1881, Marea Unire din 1918.
Sunt expuse aproximativ 250 de lucrări de pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă, create în perioada 1830 – 1930 de artişti precum Barbu Iscovescu, Constantin Daniel Rosenthal, Carol Popp de Szathmári, Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Oscar Han, Camil Ressu, Dimitrie Paciurea etc.
Dincolo de succesiunea evenimentelor istorice, expoziţia ilustrează traseul evolutiv al artei româneşti moderne, atât stilistic cât şi tematic, punctând recurenţa unor subiecte şi a unor personaje istorice emblematice, destinate susţinerii edificiului politic al României moderne.
