Un pictor subapreciat
Lorenzo Lotto (1480-1557), posesor al unui talent deosebit de original, a fost uitat prea mult timp de către istoricii de artă. În schimb, a avut parte de succese destul de răsunătoare de-a lungul vieţii. Operele sale s-au născut la Veneţia, în regiunea Marche (la Recanati, Ancona şi Loreto), la Roma şi la Bergamo. Deşi membru al brelei pictorilor veneţieni, poate fi considerat un artist solitar. Călătorea des ca să lucreze acolo unde era invitat de călugării care voiau să îmbogăţească pereţii bisericilor lor, dar şi de către marile familii din nordul Italiei. Pentru acestea din urmă picta, pe lângă tablouri cu tematică religioasă, şi portrete, fiind un mare maestru al acestui gen artistic. Ultimii ani din viaţă i-a petrecut uitat de lume, în singurătate, între zidurile mănăstirii Santa Casa din Loreto. A fost redescoperit în secolul al XIX-lea, când şi-a recâştigat renumele şi aprecierea pe care le merită.
