Marcel Duchamp
Marcel Duchamp (28 iulie 1887 - 2 octombrie 1968) a fost un artist francez (a devenit cetăţean american în 1955) a cărui activitate şi idei au avut o influenţă considerabilă asupra artei occidentale de după Primul Război Mondial şi ale cărui sfaturi acordate colecţionarilor de artă modernă au ajutat la conturarea gustului lumii artistice din Occident. S-a născut în regiunea Normandia-Superioară din Franţa şi a crescut într-o familie căreia îi placeau activităţile culturale. Copil fiind, la vârsta de 10 ani a părăsit casa părintească şi a început şcoala la Liceul Pierre Corneille din Rouen. Timp de 7 ani a fost acaparat de un regim educaţional care se baza pe dezvoltarea intelectuală. Deşi nu era un elev eminent, materia sa de excepţie era matematica, la care a şi câştigat două premii. În 1903 a câştigat un premiu pentru desen, determinându-l să-şi aleagă cariera de artist.
A studiat arta la Académie Julian (din 1904 până în 1905), dar a preferat să joace biliard în loc să frecventeze orele. În această perioadă Duchamp a desenat şi a vândut benzi desenate care-i reflectau umorul obscen. Multe dintre desenele sale foloseau calambururi vizuale şi/sau verbale. Această joacă cu simbolurile şi cuvintele i-a antrenat imaginaţia pentru tot restul vieţii.
A învăţat să deseneze de la un profesor care, din nefericire, a încercat să-şi protejeze elevii de Impresionism, Post-impresionism şi alte influenţe avangardiste. Adevăratul mentor artistic al lui Duchamp a fost fratele său, Jacques Villon, al cărui stil fluid şi incisiv a căutat să-l imite. La 14 ani, primele sale încercări artistice serioase au fost desenele şi acuarelele înfăţişând-o pe sora sa, Suzanne, în diferite ipostaze şi posturi. În vara aceea a realizat peisaje în manieră impresionistă folosind uleiuri.
Lucările lui Duchamp au fost expuse în Salon d’Automne din 1908. În anul următor a expus la Salon des Indépendants. Criticul Guillaume Apollinaire - care ulterior avea să-i devină prieten - i-a criticat ceea ce el a numit “urâtele nuduri ale lui Duchamp”. Duchamp a legat o prietenie pe viaţă şi cu artistul exuberant Francis Picabia după ce l-a întâlnit la Salon d’ Automne din 1911 acesta făcându-i cunoştinţă cu stilul de viaţă excentric, cu maşinile de curse şi traiului “pe picior mare”.
În vreme ce este asociat în general cu mişcările Dadaistă şi Suprarealistă, participarea sa la suprarealism a fost făcută în mare parte din culise, iar după ce a fost implicat în mişcarea dadaistă de la New York, abia dacă a participat la cea din Paris. Mii de cărţi şi de articole încearcă să interpreteze activitatea şi filozofia lui Duchamp, însă în interviuri şi în scrierile sale, Duchamp a adâncit şi mai mult misterul. Interpretările l-au interesat doar ca şi creaţii în sine şi ca reflecţii ale celui care a făcut interpretările.
Primele lucrări ale pictorului se aliniază stilurilor Post-impresionism, experimentând tehnicile şi subiectele clasice, dar şi Cubism şi Fovism. Când a fost ulterior întrebat ce l-a influenţat în acea vreme, Duchamp a menţionat lucrările pictorului simbolist Odilon Redon, a cărui abordare a artei nu era anti-academică, ci individualistă.
Marcel Duchamp a murit pe 2 octombrie 1968 în Neuilly-sur-Seine şi a fost îngropat la cimitirul din Rouen, provincia Normandia. Pe mormântul său este înscris epitaful: “De altfel, întotdeauna mor alţi oameni” (”D’ailleurs, c’est toujours les autres qui meurent”).
