Portret / Atelier. Dumitru Şchiopu
În perioada 24 ianuarie – 29 februarie 2012, Sala Irina Nicolau de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român prezintă expoziţia “Portret / Atelier. Dumitru Şchiopu”. Vernisajul are loc marţi, 24 ianuarie 2012, de la ora 17:30, şi va include o demonstraţie realizată de Eugen Pătru, olar din Vlădeşti, ucenicul lui Dumitru Şchiopu.
După cum informează Lila Passima, curatorul expoziţiei, Muzeul Naţional al Ţăranului Român iniţiază seria de Portrete / Ateliere dedicate meşterilor bătrâni şi centrelor de meşteşuguri pe cale de dispariţie. Expoziţiile şi exerciţiile vizuale din această serie încearcă să reconstruiască şi să recupereze, sub semnul urgenţei, poveştile şi reperele pe care le oferă încă meşteşugurile tradiţionale, fără a cădea în scenografierea şi calchierea tradiţiei. Primul exerciţiu este schiţarea unui portret / atelier de olar rămas printre ultimii care mai lucrează olărie în Vlădeştii de Vâlcea, Dumitru Şchiopu. Radiografia noastră îşi propune să urmărească contururile unei perioade de peste 60 de ani, în care profilul meşterului se recompune pornind de la adevărul meseriei furate şi reinventate, personalizându-şi ceramica de la oalele de rând lucrate pentru gospodărie şi pentru sărbătorile de moşi la creaţii artizanale sau populare unicat aşa cum erau denumite în perioada anilor ̉70– ̉80.
Dumitru Şchopu spune: „Lucrezi cu stânga înăuntru şi cu dreapta afară, şi-l iei frumos, aşa, şi ţi-l întinzi, tragi de el. Dup-aia lucrezi pă marginea lui, aşa, şi-i dai forma care doreşti. Vrei să faci o oală, faci o formă mai înaltă şi rotundă, ca o oală. Vrei să faci o strachină, o-ntinzi. Totu să lucrează pă simţu’ mâinii, trebuie să simţi pământu’ la suflet. Lucrezi cu sufletu’, pui suflet acolo. Păi omu’, n-a fost făcut dân pământ? Eu nu mai poci cu mâna, e amorţită mâna, nu mai simt.”
Construite pe mai multe registre, expoziţiile dezvăluie o anume stratigrafie care adună împreună o serie de priviri compuse pentru a descoperi vizitatorilor mai multe niveluri de lectură a temei: arhivarea tradiţiei prezentă în relaţia colecţiei de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria meşteşugului, acea mitologie personală care dă autenticitate şi individualitate profilului de meşter cercetat, observarea unei tipologii specifice ceramicii de Vlădeşti, vechi centru de ceramică românesc, ritmate din unghiurile de vedere ale documentării etnografice, antropologice şi nu în ultimul rând artistice.
