Impresii de la Tribut magnificenţei
„Tribut magnificenţei” este expresia argumentului suprem că bijuteria este considerată, cel puţin în cazul lui Elias Lalaoulis, drept artă minoră. Exponatele aduse la Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti dovedesc justeţea alegerii maestrului Lalaoulis ca singurul bijutier membru al Academiei de Arte Frumoase din Paris.
Expoziţia poate fi privită cu aceeaşi plăcere a revelaţiei de iubitorii de istorie, de artă, de pietre, de simboluri. O colecţie cu maximă putere de sugestie este „Biosimboluri” (1972), care reconstituie sub microscop viaţa diferitelor tipuri de celule: osoase, sanguine. Un spermatozoid încolăcit în jurul gâtului drept colier poate părea o idee cel puţin bizară, dar având reprezentarea vizuală, ea capătă simbol de viaţă ciclică, un alt fel de Glycon al fertilităţii.
Începuturile anilor ’70 sunt pentru Elias Lalaounis în ton cu vremurile: Colecţia „Mişcarea în spaţiul cosmic” găseşte formule de trimitere vizuală la orbita planetară, stele tinere şi formaţiunea „Julia”.
Seria dinamismului, completată cu „Coregrafism”, este urmată de un şir de colecţii contemplative, revelatoare de istorie. „De la Luristan la Persepolis”, „Arabescuri”, „Extremul Orient”, „Bizantină”, „Clasic - Elenistică” reprezintă un exerciţiu de ştergere a prafului de pe simbolurile, miturile şi credinţele trecutului marilor civilizaţii ale lumii. Sunt trecute astfel în revistă tehnicile orfevrilor bijutieri: granularea, filigranul, repoussé-ul, intaglio, lanţul cu bucle întrepătrunse, împletitura din lanţ. Simbolul nodului are diferite înţelesuri figurative, în funcţie de civilizaţia-sursă, astfel că nodul destinului din islam are corespondent în colecţia elenistică nodul gordian. Corelativ, la romani acelaşi nod reprezenta relaţia maritală indisolubilă.
Ciclul civilizaţiilor este reprezentant şi de cea mai recentă dintre colecţii, „Amerindiană”, care este susţinută de simboluri precum vultur sau (cerceii în formă de) soare.
Maxi-bijuterii sau bijuterii corporale fac trimitere la somptuozitatea vieţii de curte în perioada de glorie a elisabetanismului, când nimic nu era prea preţios, prea scump sau – mai ales – prea mult.
Elias Lalaounis demonstrează prin bijuteriile sale că dă dovadă de siguranţă în tehnica prefacerii aurului masiv, emailului policromatic, caligrafiei, tehnicii arabescului, nelăsându-se impresionat de nici de impunătoarele diamante, nici de banalul cuarţ de stâncă. Operele sale de artă, masive sau miniaturale, păstrează aceeaşi calitate esenţială a forţei de sugestie a simplităţii. Forma şi culoarea găsesc cea mai fericită alăturare şi reuşesc să transmită mesajul că măiestria poate fi atât harul inspiraţiei, cât şi darul reproducerii fidele a celor ce au fost deja create în lume.
