Galeria de Arta

arta pentru tine

  28.07.2009

Arhitectura romanică în Anglia, Italia, Germania şi Spania

Înainte de cucerirea Angliei de către normanzi, în 1066, în Anglia nu mai rămăsese niciun edificiu întreg datând din perioada saxonă. După cucerire, aici se dezvoltă o arhitectură engleză romanică, cunoscută sub numele de stil normand. Cea mai renumită este Catedrala din Durham, care s-a construit după planul bisericii Saint-Etienne din Caen (la fel ca şi catedralele din Peterborough, Winchester etc). Catedrala din Durham prezintă şi ea tot trei etaje, cu particularitatea că elementele de susţinere ale primului etaj alternează: stâlp-coloană, stâlp-coloană. În arhitectura engleză este mai frecventă coloana adevărată decât stâlpul cruciform (preferat de arhitectura franceză). Bolta este tot cu muchii. Este ceva excepţional în Anglia, fiindcă în mod obişnuit catedralele engleze n-au adoptat bolta din piatră, acoperişul lor fiind plat şi de lemn.

Catedrala din Durham


În Italia, arhitectura romanică corespundea tradiţiilor arhitecturii romane, care avea preferinţă pentru liniile orizontale. Planul bisericilor de pelerinaj, cu modificări mai mult sau mai puţin importante, apare şi în unele regiuni de aici. În altele, dimpotrivă, sub influenţe arabe, bizantine şi normande se dezvoltă alte tipuri. În arhitectura romanică au fost construite numeroase monumente valoroase, unele dintre ele ornamentate cu marmură, pentru a micşora impresia de masivitate a zidurilor (biserica San Miniato din Florenţa). Clopotniţa la aceste biserici este separată, reprezentând un tip propriu artei romanice în Italia, care se dezvoltă din planul basilical, în genere flancat de un turn izolat. Ca exemple reprezentative pentru stilul italian se pot enumera complexul de monumente din Pisa (catedrala, baptisteriul şi turnul înclinat), Biserica San Zeno din Verona şi Biserica San Miniato al Monte din Florenţa.

Biserica San Zeno din Verona

În Germania este tot aşa de timpurie arta romanică, la fel ca în Franţa, dar durează mai mult, până în secolul XIII. O întreagă categorie se dezvoltă dintr-un tip primitiv, pornit de la Hirsau, tip realizat ca o consecinţă a legăturii pe care mănăstirea de aici o avea cu cea cluniacenză; această categorie se răspândeşte pe tot întinsul Germaniei, dar mai ales în Valea Rinului. Un exemplu îl reprezintă Catedrala din Spira (bisericile din Germania de la Spira, Worms şi Mayenza se caracterizează prin clopotniţele lor înalte, numeroase, şi uneori prin transepte şi abside duble). Planul Catedralei de la Spira prevede un nartex cu două turnuri rotunde clădite deasupra lui, o navă centrală cu două nave colaterale, dispuse de-o parte şi de cealaltă, un transept care se întretaie cu corul, o absidă fără capele laterale şi fără deambulatoriu; alte două turnuri rotunde sunt dispuse de-o parte şi de alta a unghiului format de intersecţia transeptului cu corul. Este o biserică boltită.

Catedrala din Spira

Un alt tip răspândit în Germania şi Saxonia are ca reprezentant o creaţie a cistercienilor: Sfântul Mihail din Hildesheim. Planul: o navă centrală cu două etajeşi două nave laterale. Primul etaj este separat prin stâlpi şi coloane de navele laterale. Cel de-al doilea etaj este foarte simplu, ca la Vezelay. Absida este spaţioasă şi foarte luminoasă. La jumătatea bisericii se află două arcuri puternice, iar tavanul navei este de lemn.

Biserica “Sfântul Mihail” din Hildesheim

O categorie originală elaborată chiar pe teritoriul german se întâlneşte în bisericile din Colonia şi de unde a fost trimisă în bazinul de jos al Rinului (Santa Maria im Kapitol). Planul ei implică amintiri din arhitectura carolingiană. Autorul planului din Colonia a extins în toate direcţiile spaţiul din jurul corului. Astfel, biserica are o navă centrală şi două colaterale (largi, dar scurte) şi cu trei concavităţi (abside) - plan triconc – care încercuiesc corul de jur împrejurul altarului. Această concepţie care trebuie să fie pusă în legătură cu tradiţia carolingiană nu este străină totuşi de planul circular al bisericii ridicate de Constantin cel Mare la Sf. Mormânt, trecut prin anumite forme carolingiene, între altele prin Capela Palatină.

Biserica Santa Maria im Kapitol

În Austria, construcţiile în stil pur romanic sunt mai curând o raritate, însă nenumărate biserici şi mănăstiri mai păstrează şi astăzi o parte romanică, aşa cum este cazul şi Domului Sfântul Ştefan, al cărui nartex romanic din partea de vest mai există împreună cu două turnuri. Unul dintre cele mai proeminente exemple ale artei romanice din Austria este Domul Sfintei Maria din Gurk, o bazilică formată din trei nave. Adevărata bijuterie romanică a domului este cripta, care se sprijină pe 6 pilaştrii şi 96 de coloane, în care se află mai multe altare în stil romanic. O construcţie tipic medievală este aşa-numitul osuar, în care se păstrează oasele morţilor; un exemplu cunoscut fiind reprezentat de osuarul din Hartberg.

Domul Sfintei Maria din Gurk, cripta

Arta romanică spaniolă a avut mai multe surse de inspiraţie. A fost influenţată de Franţa, anume de construcţiile de la Cluny, de Lombardia, şi chiar de arta islamică. Catedrala Jaca, din provincia Huesca, reuneşte aceste trei influenţe în mod desăvârşit. Pentru aşa numita artă romanică spaniolă, biserica San Martin de Fromista din provincia Palencia reprezintă un exemplu al perfecţiunii stilistice. Punctul culminant al artei romanice spaniole se oglindeşte însă în catedrala Santiago de Compostela (Galicia), care a fost ridicată între 1075 şi 1122. Catedrala este construită în formă de cruce cu trei nave şi se remarcă printr-o ornamentaţie bogată, cu diferite grupuri de statui, printre care Portalul Gloriei, pridvorul pictat reprezentând Judecata de Apoi, este una dintre cele mai frumoase capodopere în stil romanic. Satiago de Compostela atrage chiar şi în zilele noastre nenumăraţi pelerini.

Biserica San Martin de Fromista

Bibliografie:
“Manual de istoria artei”, George Oprescu
“Istoria artelor plastice”, Constantin Suter
“Introducere în artă”, Arthur F. Jones
“Istoria artei”, E.H. Gombrich
“Ghid de cultură generală”, F. Braunstein, J. F. Pepin
“Dicţionar de artă”, Ed. Meridiane

Vezi articolele precedente Artă romanică, Arhitectura romanică, Arhitectura romanică în Franţa şi articolele următoare Sculptura romanică

 

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Articole, Arhitectura
4 comentarii

Alte articole pe subiecte similare

4 comentarii »

  1. am fost placut surprinsa sa vad ca pot gasi atatea informatii despre arhitecturile romanice

    Comentariu de vasilache ada | 8.11.2009

  2. […] relievandu-se prin rafinamentul executiei, bogatia imaginilor, virtoazitatea stilului.Monumente: http://www.galeriadearta.com/articole/arhitectura-romanica-in-anglia-italia-germania-si-spania-1808….Concluzie-Arta romanica se dezvolta intre secolele XI-XIII in statele feudale ale Europei […]

    Pingback de 17. Arhitectura romanică | Oglinda De Vest .RO | 8.07.2011

  3. super frumos

    Comentariu de ana0 | 15.05.2014

  4. cele mai frumoase catedrale din lume

    Comentariu de nicoleta saiu | 22.11.2015

Adauga un comentariu

© 2007-2024 GaleriaDeArta.com