Van Eyck sau infinitul universului
Arta lui Jan van Eyck (cca 1390-1441) aduce o adevărată revoluţie în pictură, ale cărei ecouri ajung până în Italia. Opera maestrului flamand se caracterizează prin atenţia deosebită acordată detaliului, ceea ce permite reprezentarea precisă a lumii existente şi, înainte de toate, a puterii divine prezente în aceasta. Deşi Van Eyck nu este inventatorul tehnicii picturii în ulei, aşa cum susţine tradiţia, este în schimb cel care o duce la perfecţiune. Culorile devin transparente şi, deoarece uleiul se usucă încet, artistul are posibilitatea să finiseze mai minuţios detaliile. De asemenea, foloseşte în mod inovator lumina, aceasta fiind elementul liant al întregului ce asigură o armonie aparte. Farmecul operelor lui Van Eyck rezidă în misterul ce-şi are originea în sugerarea în tablou a două entităţi contrarii: infinitul mare şi infinitul mic, iar genialitatea artistului constă în reconcilierea de aşa manieră a acestor două “infinituri”, încât aceasta să nu supere ochiul privitorului.
