Duchamp vs Artă
Revolta împotriva convenienţelor, aversiunea faţă de folosirea aceloraşi mijloace de expresie moştenite de la predecesori, precum şi dorinţa de a duce un alt fel de viaţă vor contribui la transformarea lui Marcel Duchamp nu într-un artist, ci într-un antiartist. Instigator mai degrabă atipic, pictorul a stârnit indignarea generală, dovedind o personalitate artistică incomodă, construită pe un temperament metodic şi speculativ, amestec de ironie şi gravitate.
Duchamp şi-a început cariera ca pictor, fiind influenţat de cubismul analitic, de futurism şi de tema mecanizării. După ce s-a alăturat mişcării dadaiste, a renunţat la pictură şi a adoptat stilul “de-a gata”, după cum l-a definit el însuşi. Era de fapt o formă de nonartă sau de antiartă. Lua obiectele de larg consum aruncate şi le prezenta în expoziţii de artă. “Alegerea unui ready-made a permis mutarea ideilor de la nivelul dezbaterilor estetice la acel al alegerii raţionale, şi nu la nivelul îndemânării sau al inteligenţei mâinii - împotriva acestui fapt m-am revoltat”, explică Duchamp. Această abordare pune sub semnul întrebării ideea tradiţională de artist. Un ready-made nu necesită tehnici deosebite, nici măcar o îndemânare extraordinară, fapt din care rezultă că actul de creaţie se bazează pe reflexie.
Creaţia lui Duchamp va duce la la zdruncinarea sistemului de valori artistice tradiţionale. Distanţa dintre operele de artă şi celelalte lucruri făcute de mâna omului este profund alterată. Însă Duchamp nu este un instigator obişnuit, el pune bazele unei noi forme de artă, întrucât experimentele lui devansează multe dintre curentele artistice ale secolului XX.
Şi cum creaţia lui Duchamp nu poate fi separată de modul său de viaţă, care include şi modul său de a iubi, aceasta a păstrat o singură valoare, în jurul căreia a gravitat mereu: erotismul. În concepţia sa, erotismul este “o modalitate de a scoate la lumina zilei lucruri care stau mereu ascunse”.
