Titlul

3.07.2009

Un artist îşi aşeză şevaletul într-o poieniţă şi începu să picteze. Tocmai când era mai prins în focul creaţiei, apar câţiva turişti. După ce se holbează la lucrare câteva minute, şuşotind pe la spatele pictorului, unul îndrăzneşte să întrebe:
- Cum se va numi tabloul?
- Iniţial am vrut să-i pun titlul “Solitudine neîntreruptă”…

Publicat de Lucian Velea
in categoriile Umor, Glume
Comenteaza!

Alte articole pe subiecte similare

Nici un comentariu. »

Nici un comentariu pana acum.

Adauga un comentariu

Citatul momentului

Copilul rămăsese în stuful de flori. Dumnezeu, purtându-i de grije, nu lăsa nimic rău să se apropie de dânsul, care putea să-l vatăme. Prin preajma locului aceluia trăia un pustnic într-o văgăună de munte. Acel pustnic avea o capră şi el, după sufletul lui. Ea venea totdeauna, spre a se adăpa, la apele cele limpezi ale fântânei. Într-una din zile, păscând pe ici pe colea, se apropie de stuful cu flori. Cum dete de copil, se puse lângă dânsul, începu să-l lingă şi să-şi apropie ugerul de guriţa copilaşului. Acesta, cum simţi, începu să sugă şi supse până ce se sătură bine, şi aşa dor prinse capra de copil, încât o lună de zile nu se depărtă de lângă dânsul. Călugărul, văzând că nu-i mai vine capra, începu s-o caute, şi caut-o în sus, caut-o în jos, capra nicăiri. Îşi luase nădejdea de la dânsa, când într-o zi se pomeneşte cu ea. Pustnicul o văzu şi începu s-o mângâie... (Petre Ispirescu)
» mai multe citate...