Galeria de Arta

arta pentru tine

  17.12.2009

Stare îngerească

Galeria Veroniki Art vernisează joi, 17 decembrie 2009, ora 17:00, expoziţia de pictură, acuarelă, tapiserie şi obiect “Stare îngerească”, o selecţie ce cuprinde peste 60 de lucrări de artă contemporană cu citate din arta sacră, semnate de opt artişti contemporani – Alexandru Antonescu, Dan Constantinescu, Bogdana Contraş, Horea Cucerzan, Mariana Macri (1939 - 2008), Ioan Oratie, Preotul Pantelimon de la Mănăstirea de călugări Oaşa din judeţul Alba şi George Tzipoia.

Sfânta Treime


După cum ne informează Veronica Marinescu, director al galeriei Veroniki Art şi curator al expoziţiei, lucrarea centrală şi punctul de pornire al expoziţiei „Stare îngerească” este Icoana „Sfânta Treime” (tempera pe lemn, 158×125 cm) pictată de preotul Pantelimon de la Mănăstirea de călugări Oaşa, din judeţul Alba. Interpretare după celebra icoană a călugărului iconar Andrei Rubliov, considerat cel mai mare pictor rus de icoane şi de fresce din Evul Mediu, Icoana „Sfânta Treime” de la Oaşa, pe care Preotul Pantelimon s-a învrednicit să o lucreze pentru iconostasul noii catedrale de la Deva, este expusă, în premieră, într-o galerie de artă. În această minune a artei sacre nu sunt reprezentate numai „cele Trei Ipostase dumnezeieşti, ci fiecare din Ele apare ca Persoană în particularitatea ei inconfundabilă, adică în relaţia ei cu celelalte Persoane, plecând de la Tatăl prin Fiul în Duhul Sfant – şi iarăşi în Duhul prin Fiul la Tatăl. ”

Într-o scurtă caracterizare, Veronica Marinescu ne introduce în lumea artistică a fiecărui expozant.

În compoziţiile tinerei pictoriţe Bogdana Contraş domneşte puritatea gestului, acurateţea desenului şi rafinamentul nunţelor cu care dă chip nevăzutului. Maxima simplitatea a compoziţiilor „Stare îngerească”, „Deschidere în piatră”, „Cupole”, „Vestitor”, „Coloană către bolta cerească” sau „Graţie aurie” pune în valoare nu numai capacitatea sa de a aborda firesc universul sacru, ci şi atitudinea sa spirituală şi privirea blândă cu care se apropie de acest univers.

Bogdana Contraş, “Graţie aurie”

Pictura lui Horea Cucerzan este invadată de auriul zilei, de măreţia arhitecturii medievale. Albul şi oranjul în irizări diafane, ireale, domină metaforele plastice ale luminii şi ale calătoriilor sale spirituale; incendiază spaţiile domestice, respiră magie şi fior creştin. Sunt adevărate bijuterii ieşite din cutiile sacre ale timpurilor. Câmpurile de culoare trăiesc şi se hrănesc din vraja imaginilor realului pe care le converteşte în clipe de mare densitate emoţională. Ceaţa luminoasă le absoarbe şi le uneşte. Ca în „Muzica”, „Lumină veneţiană”, „Rugăciune”, „Protecţie divină”, „Rugă pentru Maria” sau „Pelerinaj” - un paradis terestru în care cântă catedralele, bisericile uitate de lume, îngerii şi amintirile Padovei şi Blajului său natal care l-au cucerit pentru totdeauna.

Horea Cucerzan, “Rugăciune”

Ioan Oratie aduce în picturile sale o lume fericită să se manifeste în totalitatea fiinţei ei. Evident, artistul îi acordă această şansă, făcând credibilă nevoia ei acută de spectacol, de mişcare, temperându-i, însă, exuberanţa gesturilor. Dar lumea picturii lui Oratie este bogată în trăiri, în poveşti frumoase, în doruri profunde după liniştea aşezată şi densă în tăceri a Ardealulului său drag; în mărturisiri îndemnate de simpla trecere prin perimabilul ceas al renunţărilor, din care înţelege rostul său. Însuşi artistul îşi îndeamnă personajele compoziţiilor sale să-şi exploreze lăuntrul trării spirituale. „Mirele” şi „Mireasa” din expunerea pe tema „Stării îngereşti” sunt urmarea unui astfel de gând, crescător prin împlinire. Mirele poartă haine de arhanghel. Inspiră parfumul mărului, ţinând în mănă crinul alb al purităţii. O lume în care se împletesc simboluri şi spaţialităţi germinative. Viţa-de-vie este asemenea vrejului de fasole din poveste care face legătura între pământ şi cer, precum scara lui Iacob. Mirele şi Mireasa sunt protejaţi de Maica Domnului cu Pruncul, care le vegheză drumul unuia spre celălalt. Spre iubire. „Ninsoare”, „Interior creştin” şi „Timp de regăsire” îi completează urcuşul spre starea îngerească.

Ioan Oratie, “Mireasa”

Pictura lui Alexandru Antonescu dezvăluie – prin încărcătura simbolică a elementelor participante la viaţa tabloului, candele aprise sau flori ce exprimă puritatea – atitudinea pur spirituală a artistului copleşit de „adâncimile din ceruri”. Proprietatea artei sale este aceea de a declanşa contemplaţia. Discursul său plastic, folosind imagini ale unor obiecte liturgice de cult creştin, induce privitorului sentimentul uniunii cu divinitatea; prelungirea clipelor acestei uniuni în concretul existenţei sale cotidiene.

Lucrările de respiraţie postmodernă ale lui Dan Constantinescu reconstituie atmosfera picturii murale monumentale din epoci de mult apuse. Recursul la iconografia bizantină, medievală, fie că reprezintă esenţa spirituală a focului sacru, un Heruvim, un alai îngeresc sau un spaţiu mistic – „Înger”, „Lumină îngerească”, „Adormirea Maicii Domnului”, „Ritm de lumină”, „Frescă”, „Slavă cerească” sau „Friză” – repune în drepturi misterul, prin abstractizarea formelor şi prin rafinamentul reprezentărilor. Expresia cromatică pură trimite la spiritualizarea imaginii.

În tapiseriile sale, Mariana Macri pleacă de la formele populare pe care le eliberează, treptat, de încărcătura decorativă, lăsând metafora şi simbolul să înnobileze compoziţiile de remarcabilă plasticitate. Geometrii delicate sau riguroase ascund citate din iconografia creştină, în linia unui vizibil postbizantinism. Tapiseriile – „Poartă argintie”, „Tron”, Fereastră”, „Poartă roşie” – sau compoziţiile textile – „Altar”, „Rug albastru”, „Împărăteasa” – incursiuni în locuri de reculegere şi odihnă sau în spaţiul arhitecturilor, sunt expresia unei viziuni spiritualizate, a echilibrului şi simplităţii. Toate evocă seninătatea paradisiacă topită în voluptatea geometriilor.

Pentru George Tzipoia, “în artă, lucrurile se explică şi se motivează prin ele însele. Nevoia interioară le dă forţa şi motivaţia de a exista. Arta nu este făcută pentru oameni. Ea trebuie să-şi fie suficientă sie însăşi, să se bucure de propria sa existenţă, să nu aibă nevoie de mulţime în jurul ei.” Şi totuşi, conchide: “Barbaria unei societăţi se măsoară prin lipsa nevoii de artă. Arta adevărată şi mare nu se demodează niciodată, în orice epocă ar fi fost făcută. Ea va fi clasică şi modernă concomitent, atâta timp cât va exista omenirea.” George Tzipoia rămâne un perpetuu modern care se supune regulilor clasice ale construcţiei şi privirii imaginii. Aripile albe şi Stelele roşii, în flăcări, vechi, vide, trădează încărcătura spirituală a semnului, care îl apropie de viziunea bizantină şi postbizantină.

Iată de ce credem că, conchide Veronica Marinescu, expoziţia de artă contemporană „Stare îngerească” ne va ajuta să înţelegem mai bine ce înseamnă astăzi “ajutorul înaripat al lui Dumezeu”.

 

Publicat de
in categoriile Stiri, Pictura, Expozitii
Comenteaza!

Alte articole pe subiecte similare

Nici un comentariu. »

Nici un comentariu pana acum.

Adauga un comentariu

© 2007-2024 GaleriaDeArta.com