Five in the House
Vineri, 30 noiembrie 2012, în intervalul orar 18:00-22:00, la Galeria Anca Poteraşu din Bucureşti (Strada Plantelor, nr. 56) are loc vernisajul expoziţiei “Five in the House”, a artiştilor Adina Mocanu, Daniel Djamo, Mirela Joja, Oana Rad şi Raluca Croitoru. Curator este Simona Vilău. Expoziţia poate fi vizitată în perioada 30 noiembrie 2012 – ianuarie 2013.
După cum informează Simona Vilău, expoziţia “Five în the House” a pornit de la ideea unui apel de portofolii aparţinând unor artişti foarte tineri (sub 25 ani), care au beneficiat, ulterior, de interacţiune directă cu spaţiul galeriei bucureştene. Întâlnirile preliminare acestei expoziţii in situ i-au condus pe artişti către inventarea si, mai apoi, explorarea unor istorii subiective ale locului. Situată într-o clădire începută la final de secol XIX şi finalizată în interbelic, Galeria Anca Poteraşu a devenit obiectul investigaţiilor celor cinci artişti, care au propus felurite abordări ale acestui experiment.
Raluca Croitoru a pregătit un set de vederi de pe stradă Plantelor, acesta făcând parte dintr-un demers performativ extins. Artista s-a auto-poziţionat în imagini, apărând în diverse ipostaze care să sugereze însuşirea anumitor roluri în raport cu spaţiul locuit imaginar; ulterior a creat aceste vederi, ce urmează să fie trimise prin poştă către diverşi destinatari.
Daniel Djamo vine cu trei seturi de propuneri diferite: două fotografii din seria “Index”, cu portrete de revoluţionari aflaţi în propriile lor locuinţe, o instalaţie inedită, intitulată “I Lost Him”, şi o intervenţie performativ-interactivă, ce chestionează rolul artistului în cadrul deja consacrat al pieţei de artă şi al actanţilor săi.
Mirela Joja are un discurs fin şi sensibil, legat de depersonalizarea memoriei unui loc fără o istorie cunoscută. Astfel, ea propune trei imagini suprapuse şi obiecte uzuale în alb, fără posesor sau cu posesori anonimi, ce ne fac să le anulăm orice miros sau culoare.
Adina Mocanu a cartografiat puncte nodale din spaţiu şi le-a consemnat ca atare, într-o serie de miniaturi; alături li se adaugă o serie de memorări ale locului în prezent, prin înrămare, fizică şi simbolică totodată, a unor imagini ale acestuia.
Oana Rad ne vorbeşte despre timp, memorie şi limitele acestora. În instalaţia sa, compusă dintr-o cabină ce te invită să intri în ea, o proiecţie şi sunete compatibile, regăsim un cumul de idei legate indisolubil de perisabilitate, imortalizare, singurătate şi izolare.
