Context românesc
Joi, 10 noiembrie 2011, de la ora 19:00, la Galeria Anca Poteraşu din Bucureşti (Str. Plantelor nr. 56, în apropierea intersecţiei cu strada Traian) are loc vernisajul expoziţiei “Context românesc”, semnată de Teodor Graur.
Teodor Graur spune: “Ce se vede chiar de la intrare: o masă joasă al cărei blat se prelungeşte cu două aripi laterale, şi „Aqua Carpatica” pe perete; doi „pomi” construiţi, amplasaţi simetric; un „scaun-perete” pentru un cuplu; un radio, un televizor – emblematice – pe piedestale; un scaun înalt („A”) în două exemplare, şi măsuţa „Lake”; bastoane-ciocan, ştacheta tricoloră. Sau invers.
În momentul când parcurgi cu privirea de jos în sus copacii artificiali, vezi şi picturile pop, montate pe plafon: o combinaţie de propagandă şi figuri de „stars” din România anilor 80…
Cele două laturi (contrastante) corespunzând celor două registre din care se constituie show-ul – jos şi sus – sunt moduri de abordare diferite ale contextului autohton la mai bine de douăzeci de ani diferenţă, cu toate că sunt vehiculate de acelaşi mijloc predilect: instalaţia. Lucrările din tinereţe se bazau pe imagine (pictură, fotografie, colaj), pe când cele de astăzi sunt obiect şi construcţie – rezultat al sintezei pe baza experienţei acumulate; au fost de asemenea, mai ales în anii 90, o serie de lucrări de performance, cu scopul de a face un anumit gest – expresie a atitudinii… Acum gestul este conţinut în obiect. Iar cele două demersuri diferite, aflate la distanţă în timp, sunt etalate împreună.
Contextul local e „specialitatea autorului”. La începutul anilor 80, imediat după debutul pe scena locală, am fost interesat de probleme care priveau realităţile actuale ale momentului, în condiţiile escaladării opresiunii regimului politic totalitar. Pe vremea aceea, ca tânăr artist român, îmi căutam identitatea şi totodată un angajament real, pentru o artă în slujba comunităţii, şi nu în sensul propagandei comuniste care acaparase spaţiul public fără să întâmpine vreo opoziţie. M-am decis atunci, ţinând cont că domeniul artelor vizuale nu era monitorizat de cenzură cu aceeaşi stricteţe ca altele cu impact mai mare în sfera publică (literatură sau film), să îmi asum sarcina de a face ceea ce era necesar, adică „lucruri pe care cineva trebuia să le facă”. Acestea se produceau în „underground” – în atelier, acasă, la prieteni. Iată câteva titluri edificatoare ale unor acţiuni şi instalaţii din epocă: „Europia”, „Bridge”, „Complex sportiv”, „House Party”… şi „Muzeul Teodor Graur” – o instalaţie complexă pregătită în ultimii ani ai deceniului 9 pentru a fi vizionată în atelier, dar care a avut şansa, datorită evenimentelor din decembrie 89, să fie expusă într-o galerie din centrul Bucureştiului.
Deceniul 10 (al tranziţiei), a adus destule lucruri noi – instituţii şi strategii, cu care a trebuit să ne acomodăm, noi artiştii, noi românii. Schimbările radicale de pe scena politică au avut corespondenţă în schimbări pe scena artei contemporane. Atunci am introdus programul „Star”, apoi s-a fondat grupul „Euroartist Bucureşti” care a participat cu proiectul „Eroul din Carpaţi” la Bienala de la Istanbul în 1995; am contribuit la proiecte internaţionale, cum a fost „Balt Orient Express” (schimb de idei şi o expoziţie itinerantă a unui grup de artişti europeni de pe ruta fostului tren internaţional Bucureşti-Berlin); apoi am expus lucrarea „La Nave Romania”, cu ocazia Bienalei de la Veneţia din 1997; a urmat un experiment pedagogic la Universitatea de Artă Bucureşti – Studio498 – curs alternativ de artă contemporană, care a avut ca rezultat câteva acţiuni şi o expoziţie finală; şi participarea la expozitia colectivă „Transitionland”, în Bucureşti.
Prin urmare, pot spune că am practicat o artă de context – focalizând mereu pe o problematică a României, dar şi est-europeană, ori balcanică. Sunt lucruri moştenite, care au efect în contemporaneitate. Şi care suscită interesul comunităţii. După 2000, am continuat investigarea contextului socio-cultural românesc, cu acelaşi interes. Alte proiecte, alte titluri care vorbesc de la sine: „Grey – Made in Romania”, „My Museum of Balkania”, „Românii şi Uniunea Europeană”, „Made in East Europe”, „Culture – Product of Europe”…
„Omul din Balcania” ori „Balcanianul” – cel mai recent proiect în care apare un personaj pe care l-am inspirat şi jucat în acelaşi timp, vorbeşte tot despre România.
Contextul a fost aşadar, o preocupare constantă a autorului. Abordările şi mijloacele însă variază, în timp. Deşi termenul context are o accepţiune exhaustivă, dimensiunea actualei expoziţii e miniaturală, deci nu îmi propun o prezentare generală (nici măcar la nivelul „Muzeului…” din 1990, unde era vorba despre universul totalitar). Sunt doar unele aspecte, şi o transformare calitativă care s-a petrecut în ultimii ani. Acest lucru trebuie subliniat: adeseori am fost motivat de kitsch, cu precădere în operele de început, în pictură şi fotografie, atunci când am vrut să le arăt oamenilor o oglindă; dar în ultima vreme, după ce am parcurs etape diferite, după revizitarea unor repere culturale şi reflecţie, preocupările mele s-au axat pe concepte de construcţie, materializate în obiect şi instalaţie. Nimic nou s-ar putea spune, dar adaug faptul că sunt atras de domeniul design-ului, cu toate exigenţele
implicate. Mai mult decât atât, am constatat că „unul” din părţile noastre (Master of Balkania), are lucruri de spus acolo unde se lucrează cu esenţă, cu substanţă, cu simbol, expresie şi sinteză. Datorită faptului că acesta e înarmat cu spirit, isteţime şi umor – capacităţi necesare în competiţie. Ingeniozitatea manifestată a meşterului – un alt fel de Caragiale – e un paşaport care îi deschide marea scenă (ipoteză de lucru, pe care aş testa-o, cu plăcere). Şi mai este un lucru implicit, în design: delimitarea de prostul gust, ceea ce nu se întâmplă în arta contemporană în general. Până la stil nu mai e decât un pas! Astfel, pentru mine, contextul românesc se ameliorează: nu mai este doar sentimental, patetic, kitsch de toate felurile, melodramă, etc., ci poate fi şi estetic sau spiritual! Despre asta este vorba în show-ul prezent.”
