zeamă colorată
În limbajul de atelier al pictorilor, “zeamă colorată” este numită culoarea foarte alungită cu diluant (desenatorii îi spun laviu). În pictura de ulei, o zeamă colorată este situată, ca densitate, între glasiu şi semipastă, fiind utilă pentru desenul şi eboşa tabloului, dar şi pe parcursul execuţiei. La început, când este aplicată direct pe grund, compoziţia ei trebuie să fie săracă în ulei şi bogată în esenţă (pentru a nu încălca regula “gras pe slab”).
