trompe l’oeil
Trompe l’oeil reprezintă o manieră de a picta în care obiectele sunt prezentate atât de minuţios, încât creează iluzia realităţii lor imediate (”îţi vine să le apuci cu mâna”). Numele procedeului înseamnă “înşeală ochiul”. Efectul este acelaşi, fie că sunt privite de la distanţă, fie de aproape, autorul recurgând adesea la efecte de lumină, la detalii înşelătoare, cum sunt picăturile de rouă sau insectele aşezate pe o petală de floare etc. Avem de-a face cu o pseudoartă, cu un procedeu “capcană” bazat pe abilitate şi efect, care reproduce servil natura şi nu are nimic de-a face cu arta autentică. Maniera trompe l’oeil poate fi justificată doar în cazuri rare, cum sunt dioramele, anumite reclame etc.
Apogeul picturii iluzioniste a fost atins în decorarea plafoanelor. Un exemplu celebru este “Oculus” (Centrul bolţii din Camera degli Sposi, a castelului San Giorgio, din Mantua), în care Andrea Mantegna reuşeşte aplicarea desăvârşită a perspectivei de tip trompe l’oeil, deschizând drumul pentru pictura scenografică.
