Galeria de Arta

perspectiva inversă

Perspectiva inversă este o iluzie de percepere a adâncimii spaţiale în care elementele menite să sugereze a treia dimensiune sunt inversate ca proporţii. Astfel, în această perspectivă, planurile mai îndepărtate sunt reprezentate mai mari, iar planurile mai apropiate - mai mici.

Pentru ca perspectiva inversă să fie percepută ca atare, privitorul trebuie să cunoască prin alte mijloace proporţiile reale pentru reprezentările din diferitele planuri ale imaginii. Senzaţia lăsată este de neobişnuit, chiar de confuzie, pentru că imaginea este nefirească pentru percepţia naturală a privitorului, este contrară aşteptărilor sale.

Perspectiva inversă este accentuată dacă privitorul se mişcă în faţa lucrării (sau dacă lucrarea se mişcă în faţa privitorului).

ÃŽn arta bizantină, perspectiva inversă era folosită pentru a figura un tărâm spiritual, ireal, aflat în afara spaÅ£iului. Planurile erau mărite pe măsură ce se îndepărtau, în loc să le micÅŸoreze. Pentru perioada RenaÅŸterii, una dintre cele mai reprezentative lucrări pentru perspectiva inversă este “AdoraÅ£ia Sfintei Treimi”, a lui Dürer.

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Dictionar
2 comentarii