Perspectiva în pictura egipteană
Desenul de mai jos este un fragment dintr-o pictură murală de pe un mormânt din Teba, cca. 1400 î.Hr., şi înfăţişează un heleşteu într-o grădină. Este interesant de remarcat că, în privinţa organizării spaţiale, se recurge la metode de perspectivă combinate cu alte procedee picturale care nu au nimic în comun cu iluzia de spaţiu. Se remarcă folosirea perspectivei verticale în cazul celor două şiruri de copaci din fundal şi din planul apropiat. În heleşteu se observă suprapunerea contururilor, dar nu se constată nicăieri o micşorare a dimensiunilor sau un racursi care să sugereze adâncimea picturii.
În această pictură apar câteva elemente care par incongruente cu sistemul de perspectivă utilizat. Şirul de copaci aşezaţi orizontal din partea stângă şi imaginea heleşteului văzut de sus nu se potrivesc cu schema generală a lucrurilor, interpretată din punct de vedere al perspectivei. Aceste trăsături pot fi explicate mai bine dacă ne gândim la mai multe puncte de observaţie, ceea ce ar sugera faptul că pictorul a privit obiectul din câteva unghiuri şi a combinat multiplele lui observaţii în această pictură. Şi figura umană care se vede în colţul din dreapta sus este privită din mai multe puncte. Capul este redat din profil, dar ochiul este pictat frontal, la fel ca şi umerii. Acest procedeu, cunoscut sub numele de “reprezentare fracţionată”, se bazează pe o schimbare de 90 de grade a poziţiei punctului de observaţie. Nu este un sistem de perspectivă, ci mai degrabă o încercare de eliminare a necesităţii de a se reprezenta lucrurile în perspectivă ca nişte forme în racursi.
Folosind mai multe puncte de observaţie în acelaşi timp, convenţia conservatoare egipteană (a fost utilizată mii de ani) ne furnizează informaţii specifice referitoare la obiectele înfăţişate. Dacă această lucrare s-ar fi bazat numai pe sistemul perspectivei, unele dintre obiectele pictate ar fi dispărut în urma suprapunerii parţiale sau ar fi fost reduse ca dimesiuni. Deşi constituie un instrument important, perspectiva nu este întotdeauna benefică din punctul de vedere al artistului. Şi cu toate acestea, de-a lungul multor perioade istorice, transmiterea iluziei realităţii tridimensionale pe o suprafaţă bidimensională a reprezentat o preocupare foarte importantă.
Fragment din “Introducere în artă” de Arthur F. Johnes
Imi place foarte mult Arta Egiptului Antic.
Comentariu de valeria | 19.01.2009