Galeria de Arta

arta pentru tine

  17.09.2007

Frescele din Tassili

Frescele din Tassili nu sunt singurele mărturii ale unor culturi preistorice din Sahara. Nu sunt nici măcar singurele mărturii că Sahara a fost cândva un ţinut umed. Dar ele ne îngăduie să ne formăm o imagine despre diferitele tipuri de populaţii care s-au succedat aici pe o perioadă de circa 6000 de ani (cu ocupaţiile, modul de viaţă şi ritualurile lor), inclusiv despre evoluţia faunei şi, implicit, modificarea climei în Sahara.

Cele mai vechi picturi datează, probabil, de la începutul mileniului al VI-lea î.Hr., iar cele mai recente de la începutul erei noastre. Henri Lhote deosebeşte patru mari perioade din care par să facă parte manifestările de artă din Sahara şi anume: perioada vânătorilor sau a bubalului (neoliticul timpuriu); perioada păstorilor de bovidee (neolitic); perioada calului (protoistorică) şi perioada cămilei (începutul erei noastre). În cadrul acestor perioade, cercetătorul francez distinge nu mai puţin de douăsprezece stiluri, intitulate convenţional.


1-2: Stilurile micilor personaje cu cap rotund, având coarne; primul este, probabil, printre cele mai vechi. Coarnele ar putea să indice un ritual magic legat de vânătoare. În al doilea stil, aşa-zis “al drăcuşorilor”, desenul este vădit evoluat faţă de stilul precedent, iar tehnica foloseşte ocru galben conturat cu ocru roşu.

3-6: Stilurile oamenilor cu cap rotund (stilul din perioada mijlocie, stilul evoluat, stilul decadent şi stilul de influenţă egipteană), reprezentate mai ales de câteva sute de picturi de la Jabbaren. Stilul din perioada mijlocie, asemănător cu cel “al drăcuşorilor”, foloseşte de asemenea tehnica ocrului galben conturat cu ocru roşu şi prezintă un fel de dansatori ţinând în mâini nişte talgere. Personajele stilului evoluat, Lhote le-a numit convenţional “marţienii”. Stilul decadent se caracterizează prin folosirea mai frecventă a albului - el este ilustrat de “Marele zeu marţian” din Jabbaren, personaj uriaş, de aproape 6 metri, precum şi de diverse animale sălbatice, astăzi dispărute din regiune. În ultimul stil, Lhote crede că distinge influenţe egiptene, ceea ce nu este exclus, dar este insuficient argumentat.

7-8: Stilurile bovidiene (stilul vechi şi stilul nou). Primul este caracterizat de vânători cu trupul pictat, înarmaţi fie cu arcuri, fie cu suliţe. Al doilea stil este caracterizat de portrete redând tipuri hamitice. Sunt printre stilurile cele mai bine reprezentate, întinzându-se pe o perioadă destul de lungă, între mileniile IV şi II î.Hr.

9-10: Stilurile postbovidiene (al “judecătorilor de pace” şi “al oamenilor albi alungiţi”) vădesc mai bine influenţa egipteană - de pildă, în “Scena ofrandei” descoperită la Jabbaren, toate personajele au capete de pasăre. În fresca “Judecătorilor de pace”, numită astfel deoarece bărbaţii poartă pe cap un soi de de găleţi ciudate în jurul unei toci cu benzi verticale, îmbrăcămintea şi ornamentele de pe braţe şi umeri sunt de certă influenţă egipteană. O altă enigmă din aceeaşi perioadă o constituie “Înotătoarea cu sânii pe spate”, frescă descoperită la Auanrhet: o femeie cu trupul prelung trage după sine un om cu membrele strânse, iar dedesubt, în stânga, un personaj cu braţele întinse iese dintr-un ovoid ciudat; să reprezinte oare o evocare a călătoriei morţilor (femeia care trage după sine un cadavru) şi a naşterii (făptura care iese din “ou”)?

11-12: Stilurile perioadei carelor şi a calului încălecat - ultimul numit şi stilul oamenilor bitriunghiulari după o pictură descoperită pe peretele unui adăpost de la Adjefu. Carele reprezentate în frescele de la Tassili au de obicei câte doi cai şi sunt adesea surprinse în ceea ce Lhote numeşte “stilul galopului avântat”. Dacă sunt care de luptă, de circ sau de vânătoare, dacă sunt din epoca egeo-cretană sau cea romană, dacă au fost folosite în Sahara sau doar au fost reproduse din memorie de cei care au călătoriseră în nord, toate acestea reprezintă încă o enigmă pentru specialişti.

O altă enigmă este semnificaţia amprentelor de mâini, găsite alături de picturile din perioadele bovidiană şi postbovidiană, care amintesc de mâinile din peşterile paleolitice din Europa apuseană. Apariţia calului în Sahara este un alt obiect de controversă. Însă dincolo de aceste enigme neelucidate, de ipoteze neverificate, frescele de la Tassili au adus o mare contribuţie la cunoaşterea celui mai mare deşert de pe Terra, odinioară un ţinut roditor, locuit de populaţii care au lăsat pe stânci mărturii ale culturilor lor milenare.

Bibliografie:
“Enigmele Terrei”, Horia Matei

 
Vezi tot albumul
 

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Articole
Comenteaza!

Alte articole pe subiecte similare

Nici un comentariu. »

Nici un comentariu pana acum.

Adauga un comentariu

© 2007-2024 GaleriaDeArta.com