Fotografia, cum să înţelegem încadrarea
Pentru majoritatea fotografilor, alegerea cadrului pare o treabă de rutină. Vizorul aparatului de fotografiat impune forma şi marginile acestuia. Imaginile ce vor fi cuprinse în viitoarea fotografie se văd în vizor, singura grijă care le mai rămâne fiind aceea de a cuprinde tot, fără a tăia elemente esenţiale, cu respectarea câtorva reguli elementare de echilibru şi armonie. Dar chiar şi pentru aceşti fotografi, care privesc lucrurile atât de simplist, apar dificultăţi, când e vorba să surprindă doar o părticică din realitatea înconjurătoare. Astfel, încadrarea devine una dintre cele mai delicate etape din procesul luării imaginii, întrucât ea cuprinde nu numai latura tehnică, ci şi pe cea estetică sau artistică. Aceasta din urmă se alege cu sufletul, se analizează cu mintea şi se face cu amândouă. Altfel spus, cadrajul nu este o chestiune nici simplă, nici de rutină, el este prima decizie artistică, cu atât mai grea cu cât a cadra nu înseamnă numai a alege, ci mai ales a renunţa, iar consecinţele acestei decizii sunt iremediabile. Imaginea va comunica numai prin ceea ce s-a cuprins înlăuntrul ei.
Dacă de pe o înălţime se vede un sat, folosind obiective cu diferite lungimi focale, se pot realiza fotografii cu tot satul şi împrejurimile, doar uliţa principală, doar o casă, două femei stând de vorbă la o poartă sau o fereastră cu muşcate în geam. Fiecare imagine succesivă va spune altceva, creînd ambianţe, atmosfere şi contexte specifice pentru fiecare încadrare. Cadrul separă o lume reală, nemărginită, de un segment brutal delimitat care capătă o viaţă proprie. În ansamblul realităţii, fiecare părticică este legată prin nenumărate fibre de celelalte părţi şi ruperea lor bruscă, prin decupaj, implică schimbări de raporturi, de sensuri, de dimensiuni şi armonii. Arta încadrării tocmai în aceasta constă, în capacitatea artistului de a creea o nouă realitate înlăuntrul cadrului, un nou context, bine structurat şi de sine stătător, care să-şi ajungă sieşi.
Până şi forma cadrului şi raporturile dintre dimensiunile laturilor sale (pe lat sau pe înalt) influenţează în mare măsură atmosfera, înţelesul, posibilităţile compoziţionale şi tensiunile care iau naştere înlăuntrul lui.
Din toate acestea rezultă că fotografierea trebuie începută, pe baza ideii artistice, cu determinarea decupajului şi alegerea formei şi aşezării cadrului, după care se poate trece la etapa următoare, şi anume, organizarea suprafeţei cadrului sau punerea în pagină.
