Goethe-Institut Bucureşti şi Muzeul Naţional de Artă al României organizează sâmbătă, 10 mai 2014, de la ora 11:30, o nouă vizită cu ghidaj gratuit în expoziţia “Otto Dix – O lume în ruine. Grafică 1920-1924″, deschisă în Sălile Kretzulescu ale MNAR. Prezentarea este susţinută de Simona Dumitriu, curator în cadrul grupului independent Platforma, în colaborare cu Arnold Schlachter, artist vizual şi colaborator al Goethe-Institut Bucureşti.
Edward Hopper (22 iulie 1882 - 15 mai 1967) a fost un proeminent pictor şi gravor american, fiind foarte popular pentru picturile sale în ulei, dar la fel de prolific şi în ceea ce priveşte acuarelele şi gravurile. În scenele sale urbane şi rurale, stilul său reflectă viziunea sa personală despre stilul de viaţă american.
În picturile sale, Edward Hopper a acordat o atenţie specială designului geometric şi plasării cu grijă a figurilor umane în echilibru potrivit cu mediul lor înconjurător. A fost un artist metodic care picta încet şi aşa cum singur a scris: “E nevoie de timp îndelungat pentru a-mi veni o idee. Apoi trebuie să mă gândesc mult la ea. Nu mă apuc să pictez până nu am prefigurat-o în mintea mea. Mă simt bine când ajung la şevalet.”
Continuare…
Neue Sachlichkeit (Noua obiectivitate) este denumirea unui fenomen de reacţie a picturii germane şi europene faţă de expresionismul antinaturalist. Începând de prin 1920 devine o orientare artistică, reprezentată de pictorii H. Davringhausen (1899 - 1970), A. Kanoldt (1881 - 1939) ş.a., ce îşi fixează drept ţel înfăţişarea obiectivă a aparenţei lucrurilor. O componentă social-critică (numită şi “verism”) a acestui stil neorealist este marcată de G. Grosz, O. Dix, parţial şi de M. Beckmann, care, în imaginile lor violent satirice, acuzatoare, ţintuiesc războiul şi inechităţile umane la stâlpul infamiei. Termenul fusese formulat în 1923 de către G.F. Hartlaub, director al muzeului (”Kunsthalle”) din Mannheim, ca slogan programatic al expoziţiei grupării de mai sus. Ca stil, este un fel de realism de o factură aparte: toate figurile şi formele sunt observate cu acuitate, apoi desenate şi modelate cu potenţarea semnificaţiei lor şi încorporate temeinic într-o structură imagistică clară, uneori atât atât de ferm, încât demersul produce imobilism, ba chiar rigiditate. Astfel, fenomenul “noii obiectivităţi” poate fi interpretat şi ca o reacţie împotriva impresionismului. Termenul se mai aplică unei orientări în arhitectura, decoraţia interioară şi artele aplicate din anii ‘20. În Italia aceleiaşi perioade, noul stil arhitectonic - axat pe claritate, funcţionalitate, ca şi pe posibilitatea de a cuprinde lucrarea finită dintr-o privire (calităţi care în ţările germanice sunt atribuite, de regulă, stilului Neue Sachlichkeit) - este numit “Stile Novecento”. Independenţa acestei mişcări nu va dura însă mult, ea fiind confiscată de linia conservatoare, naţionalistă şi propagandistică a tânărului stat fascist.
Muzeul Naţional de Artă al României organizează duminică, 27 aprilie 2014, de la ora 16:30, o conferinţă care marchează finalul expoziţiei “Podoabe din trecut: Paftale şi bijuterii din colecţiile MNAR“, deschisă în Rotonda sălii Auditorium. Carmen Tănăsoiu, curatorul expoziţiei şi specialist al secţiei de Artă Veche Românească, va vorbi despre tehnicile în care au fost realizate paftalele. Totodată, se vor descifra simbolurile şi ornamentele acestora, dezvăluind povestea din spatele obiectelor expuse.
Sub genericul „De vorbă cu Ştefan Câlţia”, sâmbătă, 26 aprilie 2014, de la ora 17:00, are loc la Muzeul de Artă Cluj-Napoca prezentarea cărţii „I II III IV V VI VII poveşti cu Ştefan Câlţia”, în ambianţa expunerii lucrării monumentale „Lumea ca teatru” a artistului. Evenimentul îşi propune să instituie un dialog între public şi Ştefan Câlţia, la care participă ca invitat Adrian Papahagi, alături de Matei Câlţia, Alexandra Mihali, curatori ai expoziţiei, şi Călin Stegerean, director al Muzeului de Artă Cluj-Napoca.
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
